De multe ori, persoana care suferă de această afecțiune nu prezintă semne de boală, dar în alte cazuri poate avea simptomele unui reflux gastric sau gastroduodenal care, de obicei, se manifestă prin arsuri în capul pieptului, senzația de gust amar sau acru, balonare, eructație sau disconfort și durere în zona stomacului sau a esofagului, dar posibil și prin răgușeală sau tuse cronică aparent inexplicabile.
„Foarte frecvent persoanele cu această afecțiune asociază simptomele cu alte boli ca de exemplu gustul amar matinal cu litiaza biliară, disconfortul abdominal cu colonul iritabil sau tusea cronică cu diverse suferințe pleuropulmonare”, punctează Dr. Victor Ștefănescu, medic primar chirurgie generală în cadrul Royal Hospital.
Cum se produce această afecțiune?
Printre cele mai frecvente cauze ale herniei hiatale se numără presiunea crescută exercitată dinspre abdomen spre cavitatea toracică prin efortul depus în caz de vomă, tuse, ridicări, sarcină, etc. De reținut și predispoziția genetică pe care o au unele persoane al căror tip de colagen mai lax favorizează apariția herniei hiatale, dar și a herniilor de orice tip.
Există diferite metode pentru depistarea acestei anomalii. Printre acestea se enumeră: înghițirea de bariu și analizarea cu raze X, care ajută prin utilizarea unor manevre de provocare la depistarea herniei hiatale. Endoscopia este o procedură prin care se pot detecta multe dintre afecțiunile din partea superioară a sistemului digestiv și este o etapa obligatorie a diagnosticului.
În anumite situații se poate lua în considerare și efectuarea pH-metriei care măsoară nivelul acidității din esofag, detectând astfel efectele acestei hernii. O altă investigație utilizată în mod frecvent este manometria esofagiană care evidențiază tipul și eficacitatea contracțiilor esofagului.
„Este important să înțelegem importanța efectuării endoscopiei digestive superioare deoarece, în afară de diagnostic, ea ne oferă posibilitatea evidențierii efectelor secundare tip esofagită, esofag Barrett, se pot preleva biopsii și se pot iniția chiar terapii locale ale esofagului Barrett care reprezintă un stadiu precanceros”, amintește medicul Royal Hospital.
Hernia hiatală nu cauzează probleme severe în general și necesită tratament destul de rar. Dacă este lăsată nesupravegheată, această afecțiune poate evolua și poate provoca o inflamație a esofagului terminal numită esofagită care are diverse grade de severitate ajungand la ulcerații sau sângerări. Ulterior evoluția poate duce la o boală numită esofag Barrett care, lăsată netratată, evoluează către cancer de joncțiune esogastrică, o patologie gravă și care în afara unui tratament mult mai complex are și un grad de mortalitate ridicat.
Atunci când se manifestă simptomele specifice refluxului gastric și cauza este în mod cert o hernie hiatala, există mai multe soluții pentru reducerea suferinței provocate de aceasta.
Persoanele care prezintă aceste simptome pot recurge la următoarele metode de îmbunătățire a stilului de viață: renunțarea la kilogramele în plus, diminuarea cantității de mâncare la fiecare masă, evitarea alimentelor cu o aciditate crescută precum roșiile sau citricele, evitarea consumului de mâncăruri prăjite sau bogate în grăsimi, a băuturilor care conțin cofeină sau carbogazoase, a ciocolatei, a alcoolului.
Mesele trebuie luate cu aproximativ 4 ore înainte de culcare, iar poziția de dormit trebuie să fie cu toracele și capul mai sus decât abdomenul (folosirea a 2-3 perne). Alt factor important care diminueaza refluxul este renunțarea la fumat.
„Deși schimbarea obiceiurilor alimentare sau renunțarea la fumat sunt obiective adesea greu de atins, este important de înțeles că reprezintă calea cea mai ușoară de a contracara parțial efectele refluxului gastroesofagian”, subliniază Dr. Victor Ștefănescu.
Când este necesară intervenția chirurgicală?
Tratamentul chirurgical este singurul capabil sa vindece aceasta afecțiune. Dacă porțiunea de stomac care a trecut prin diafragmă în torace este strangulată și circulația sângelui în segmentul respectiv sa face cu dificultate, atunci este necesară operația de urgență.
În celelalte cazuri, o operație este necesară când un individ prezintă în mod constant simptomele refluxului gastric care nu răspund la celelalte măsuri dietetice și medicamentoase, dar și când pacientul optează pentru această variantă întrucât nu dorește sau nu poate urma un tratament medicamentos pe tot parcursul vieții. Marele avantaj al zilelor noastre este reprezentat de abordul minim invaziv – laparoscopic sau robotic – care ar trebui să fie regula și care face ca recuperarea pacientului să fie foarte rapidă postoperator cu o spitalizare de aproximativ 24 de ore.
Operația constă în mai mulți pași: readucerea stomacului la poziția inițială intraabdominala prin retragerea segmentului ieșit prin diafragmă în torace, refacerea dimensiunilor hiatusului esofagian prin coaserea defectului dintre stâlpii diafragmei, efectuarea unei valve din partea superioară a stomacului astfel încât să nu permită conținutului din stomac să urce în esofag și, în cazuri selecționate, montarea unei plase de consolidare la nivelul diafragmului care să întărească sutura stâlpilor diafragmatici.
Ce este „valva” despre care se vorbește în tratamentul herniei hiatale? Ea reprezintă o înfășurare a părții superioare a stomacului (fornixul gastric) în jurul esofagului terminal. Să considerăm această valvă ca fiind o ușă. După ce alimentele o deschid ca să-și facă loc în stomac, ea se închide automat și blochează lichidul care tinde să refuleze. Când această valvă nu funcționează corect, conținutul stomacului împreuna cu acidul secretat de acesta din urmă poate urca pe esofag și astfel rănește pereții acestuia. “Există mai multe tipuri de valvă în funcție de gradul de înfășurare în jurul esofagului (180, 270 sau 360 de grade), poate fi anterioară sau posterioară, mobilă sau nu, scurtă sau lungă, etc. Din experiența proprie susținută de datele din literatura de specialitate am observat că, în cea mai mare parte a cazurilor, rezultate foarte bune se obțin cu procedeul floppy Nissen care presupune crearea unei valve la 360 de grade, scurtă și mobilă”, menționează medicul Royal Hospital.
„Tehnica operatorie este foarte importantă deoarece rezultatul final trebuie să întrunească 2 condiții: să împiedice în mod durabil refluxul gastroesofagian și efectele secundare ale acestuia, dar să nu creeze efecte nedorite postoperator precum disfagia, imposibilitatea de a vărsa sau eructația. De asemenea, abordul laparoscopic oferă un avantaj enorm pacientului prin recuperarea extrem de facilă postoperator, iar când el este integrat într-un protocol ERAS (Enhanced Recovery After Surgery) duce la o perioadă intraspitalicească scurtă și deloc traumatizantă”, precizează în încheiere Dr. Victor Ștefănescu, medic primar chirurgie generală.
