Răspunsurile sunt firești, pentru că nimănui nu-i place să îmbătrănească, așa că, dacă ai 40 de ani, te entuziasmează articolele care proclamă că 40 de ani sunt noii 30 de ani.
În egală măsură, persoanele de 70 de ani sunt încurajate de sugestiile că, datorită progreselor în domeniul nutriției și al sănătății, abia ies din vârsta mijlocie.
Acest lucru înseamnă că ne opunem să fim numiți bătrâni atunci când vedem că persoanele în vârstă sunt prezentate ca fiind fragile, sedentare, bolnave și chiar o povară pentru societate. De aici, apare și necesitatea de a ne considera mai tineri decât suntem.
Când începe bătrânețea?
Se pare că aceasta ar putea fi o strategie rezonabilă, una care poate fi realizabilă și care poate îmbunătăți calitatea vieții.
În 2003, cercetătorii Hannah Kuper și Sir Michael Marmot (renumiți pentru că au demonstrat impactul pe care statutul socio-economic îl poate avea asupra sănătății și speranței de viață) au realizat un studiu amplu în care participanților li s-a pus aceeași întrebare: când începe bătrânețea?
Răspunsurile au variat, bineînțeles, dar ceea ce au descoperit Kuper și Marmot a fost că cei care credeau că bătrânețea începe mai devreme aveau mai multe șanse de a suferi un atac de cord, de a avea boli coronariene sau de a avea o sănătate fizică generală precară atunci când au fost urmăriți șase până la nouă ani mai târziu.
Participanții la acest studiu au făcut parte din așa-numitul Whitehall II, un studiu longitudinal efectuat pe mai mult de 10.000 de funcționari publici care lucrează în Londra. Cercetarea este solidă, iar participanților li s-au pus o serie de întrebări.
Persoanele care cred că bătrânețea vine mai devreme pot fi, de asemenea, mai fataliste și mai puțin înclinate să caute ajutor pentru afecțiunile lor medicale sau să adopte o rutină mai sănătoasă.
Aceștia pot, de exemplu, să presupună că persoanele în vârstă sunt fragile, așa că încep în mod deliberat să meargă mai încet sau să încetinească ritmul de mers, când tocmai acest lucru nu ar trebui să facă pentru sănătatea lor fizică și mentală.
Aceștia pot crede că vor uita lucruri pe măsură ce îmbătrânesc, așa că nu se mai bazează pe memoria lor. Este chiar posibil ca stresul de a păstra aceste idei negative despre vârstă să contribuie la inflamații cronice și la probleme de sănătate pe termen lung.
Așadar, confirmarea stereotipului persoanei în vârstă ar putea spori chiar problemele de care se tem. În schimb, persoanele care au avut o părere pozitivă despre propria bătrânețe (fiind de acord cu comentarii precum "am la fel de multă energie ca anul trecut" și nefiind de acord cu ideea că o persoană devine mai puțin utilă odată cu înaintarea în vârstă) au trăit în medie 22,6 ani după ce au participat pentru prima dată la studiu, în timp ce cei care au avut o părere mai puțin pozitivă despre bătrânețe au trăit în medie cu doar 15 ani mai mult.