Acest lucru se datorează, în mare măsură, faptului că oamenii trăiesc mai mult și, implicit, își doresc să își protejeze mai mult timp articulațiile, pentru a amâna, pe cât posibil, operațiile complexe de protezare în perioada foarte activă a vieții. Mai multe despre intervențiile care ne ajută să ne păstrăm naturală articulația genunchiului cât mai mult timp posibil, ne spune unul dintre cei mai reputați specialiști din România, doctorul Vlad Predescu, singurul medic ortoped din țara noastră acreditat cu titlul de chirurg de excelență în ortopedie, specializat în protezare articulară și traumatologie sportivă.
Este evident faptul că un cartilaj hialin afectat, cel care se află, de obicei, pe structurile articulare, are o capacitate limitată de a se reface complet în urma unor traumatisme. Iar acest lucru poate duce, așa cum e deja cunoscut, la osteoartrită, lucru care se traduce prin durere și rigiditate articulară. Statisticile ne arată că cele mai predispuse articulații la o astfel de degradare sunt cele de la nivelul șoldului, genunchiului, mâinii și coloanei vertebrale. În acest moment, cauzele care duc la degradarea cartilajului nu sunt pe deplin cunoscute medicilor, însă pot fi enumerați câțiva factori favorizanți: obezitatea este cap de listă, apoi sedentarismul și vârsta, dar și traumatismele care apar de-a lungul vietii. O altă cauză recunoscută este reprezentată de creșterea anormală a presiunii la nivelul cartilajului articular, prin existența unor anomalii mecanice în dezvoltarea articulației. Un exemplu tipic sunt acele articulații curbate, sub formă de paranteză, care ajung să fie supuse unei uzuri excentrice și la care artroza apare precoce.
Discuțiile despre metodele de tratament cu adevărat eficiente în tratarea artrozei au apărut prima oară la nivel global acum aproximativ 50 de ani, atunci când a început să fie utilizată la scară largă proteza de șold. Acestă operație a fost considerată intervenția secolului în acest domeniu pentru că a putut să refacă, pentru o perioadă de timp, funcția aparatului locomotor, redând independența pacienților și crescând calitatea vieții acestora. La acel moment, aproape întreaga cercetare legată de tehnicile de salvare și de restaurare a articulațiilor a fost abandonată, în mare parte din cauza entuziasmului provocat de introducerea protezelor. “Nivelul tehnologic la acea vreme nu era atât de avansat pentru a rezolva multe din problemele apărute, în special în cazul pacienților tineri, care aveau așteptări enorme de la noua lor articulație artificială. Aceștia își doreau să fie extrem de activi și erau, într-o anumită măsură, limitați în cazul unor mișcări foarte complexe.”, susține doctorul Predescu. Din acest motiv, de-a lungul anilor, cercetările au fost reluate pentru a se stabili cum poate fi recuperată o articulație afectată de artroză și ce se poate face pentru a amâna intervenția chirurgicală în cazul anumitor pacienți.
Unul dintre factorii care duc la artroză și pot afecta grav articulația genunchiului este reprezentat de ruptura de menisc, care apare în urma unor traumatisme. Aceasta este o afecțiune comună în sfera ortopedică, tocmai pentru că poate apărea atât la cei care practică frecvent sporturi, cât și la cei care au un stil de viață apropiat de normal. În cele mai multe cazuri, ruptura apare atunci când intervine o răsucire bruscă a corpului în jurul axei sale, fără ca piciorul să își modifice poziția. Din acest moment, riscurile sunt mari, întrucât un menisc afectat duce, în timp, la distrugerea cartilajului și, implicit, la apariția artrozei. De aceea, medicii recomandă de cele mai multe ori tratarea acestuia, prin diferite procedee: meniscectomia artroscopică (prin care se îndepărtează porțiunea de menisc distrus), apoi vorbim de repararea meniscului, în momentul în care se încearcă salvarea acestuia prin operații de sutură, transplantul de menisc și, într-un final, implantul artificial.
Implantul artificial de menisc
Implantul artificial este o tehnică modernă de protejare a articulației genunchiului folosită în cazurile în care pacienții au avut o intervenție chirurgicală de meniscectomie care a îndepartat aproape în totalitate țesutul meniscal. Aceasta este necesară întrucât, în lipsa meniscului, genunchiul are un risc de până la șase ori mai mare pentru a dezvolta artroză. În principiu, meniscul artificial are recomandare de utilizare în cazul unor persoane tinere, active, care nu suferă de obezitate și nu au, la nivelul respectivei articulații, probleme ligamentare serioase. “Meniscul artificial ACTIFIT, care are cele mai bune rate de succes din prezent, este realizat dintr-un polimer special, cu o structură biodegradabilă, fiind foarte dur și ușor de manevrat de medicii chirurgi. Are avantajul că poate fi implantat artroscopic, prin două incizii de mici dimensiuni, și permite restaurarea structurii meniscale cu țesut propriu. După operație, vascularizarea în zona respectivă este foarte bună, datorită structurii sale poroase, care permite vaselor de sânge să de dezvolte în interiorul implantului nou introdus”, declară doctorul Predescu. Avem nevoie de un substitut al meniscului deoarece știm, cu certitudine, că toți pacienții care au suferit o intervenție de meniscectomie totală vor face artroză după 20 de ani. Chiar dacă, în unele cazuri, implantul se resoarbe pe parcursul anilor, acesta reușește să protejeze cartilajul atât timp cât este funcțional, oferind o importantă protecție la uzură a acestuia. De asemenea, în cazurile în care se reconstruiește ligamentul încrucișat anterior (ligamentoplastie), s-a observat că, dacă meniscul este absent, rezultatul ligamentoplastiei este inferior în comparație cu situațiile în care meniscul absent a fost înlocuit cu cel artificial.
Proteza parțială de genunchi
Atunci când pacientul ajunge la medic într-o fază moderată de degradare a articulației, alarmat fiind de semnalele transmise de corp, specialiștii în ortopedie pot apela și la artroplastia unicompartimentală de genunchi, o intervenție recomandată în cazul pacienților tineri, pentru că oferă posibilitatea de a conserva cât mai mult din articulație, dar și pentru cei mai vârstă pentru că este o procedură mai puțin traumatizantă, minim invazivă, ceea ce înseamnă mai puțină durere și un nivel scăzut de sângerare. Această artoplastie unicompartimentată, denumită și proteza parțială de genunchi, are marele avantaj că părțile sănătoase alte genunchiului sunt păstrate, astfel încât ligamentele, meniscul și cartilajul articular care mai sunt funcționale nu sunt înlocuite. Din acest motiv, rata de succes ale intervenției este foarte mare, iar pacienții remarcă faptul că mișcarea genunchiului este foarte apropiată de cea naturală. “În mod normal, pacienții care au suferit o astfel intervenție, pot părăsi spitalul după aproximativ una până la trei zile și apoi, cu un program de recuperare bine conceput, își pot relua activitățile normale într-o lună, de la operație. Pe de altă parte, pacientul trebuie să fie conștient de un lucru: pe termen lung, este foarte posibil să fie necesară o nouă operație la nivelul articulației, întrucât artroza se poate dezvolta în zonele care nu au fost înlocuite”, este de părere doctorul Predescu. Avantajul acestei tehnici este dat de faptul că mișcarea genunchiului este cea naturală și, în cazul în care este nevoie de reprotezare, aceasta se face cu ușurință, necesitând, de cele mai multe ori, o proteză primară. Astfel, prin această succesiune, pacientul poate fi protezat la o vârstă mai tânără, iar intervenția de schimbare a protezei (revizie) nu va mai fi atât de complexă. Deși pare o tehnică mai ușoară, proteza unicompartimentală necesită multă experiență, precizia fiind esențială pentru o bună durată. În momentul actual, există dezvoltate tehnici robotice de implantare a acesteia, tocmai pentru a evita eroarea umană.
Osteotomiile
Osteotomiile sunt, în esență, intervenții chirurgicale menite să mențină sănătatea și mobilitatea genunchiului, încercând să înlăture unul dintre factorii declanșatori ai artrozei de la nivelul acestei articulații. Mai exact, medicul ortoped remediază, prin intermediul operației, picioarele sub formă de paranteză ale unei persoane, denumite și “genunchi de fotbalist”. Din cauza acestei posturi anormale, unii pacienți resimt durere, mai ales când stau mult timp în picioare sau fac mișcare. Ocazional, apare și o instabilitate articulară, pe care pacienții o reclamă în timpul vizitei la medicul ortoped. Dacă intervenția nu are loc în prima parte a vieții, atunci când articulația este într-o stare bună, pentru a corecta această dezaxare de la nivelul genunchiului, riscurile sunt mari să intervină o degradare progresivă a cartilajului articular și, implicit, apariția artrozei. Acest lucru este explicat prin suprasolicitarea neuniformă a articulației genunchiului, iar din acest moment până la distrugerea genunchiului nu mai este decât un pas. În timpul procedurii, chirurgul creează o fractură controlată a tibiei și se îndepărtează două fragmente în forma de pană. Apoi, cele două elemente ale osului sunt repoziționate și fixate cu ajutorul unor plăci și șuruburi, iar spațiul rămas liber se umple cu os pe care îl sintetizează organismul în timpul procesului de vindecare. Rezultatul: greutatea distribuită la nivelul genunchiului va fi uniformă, durerea va dispărea și, foarte important, riscul de apariție a artrozei scade semnificativ. “Acesta este motivul pentru care recomandăm pacienților noștri intervenția denumită osteotomie personalizată, o tehnică pe care o folosim des în ultimii doi-trei ani. Este cea mai precisă operație de acest fel, iar beneficiile sunt maxime, întrucât folosim un program digital de personalizare preoperatorie, mai exact un soft special care ne oferă un model virtual 3D, corectat anatomic, al genunchiului pacientului.”, detaliază Vlad Predescu. Apoi, pe baza lui se vor printa 3D ghidurile care conțin informațiile de tăiere și care vor fi folosite în timpul operației, evitându-se, astfel, erorile de natură umană. Precizia acestei operații este esențială întrucât erori mai mari de 2 grade duc la rezultate insuficiente. Efectuarea la timp a acestei intervenții poate duce la încetinirea și chiar oprirea artrozei de la nivelul genunchiului. Deseori, această intervenție este asociată cu tehnici de reconstrucție a ligamentului încrucișat anterior. Motivul este legat de faptul că operațiile de ligamentoplastie se pot deteriora dacă există o presiune anormală la nivelul genunchiului, care duce la elongarea grefei cu care se înlocuiește ligamentul încrucișat anterior.
Membranele artificiale de colagen
Această tehnică ortopedică s-a impus în ultimii 15 ani și face parte din tehnicile de medicină regenerativă asociate articulației genunchiului. Dacă procesul artrozic este la început sau dacă defectul pe cartilaj este apărut postraumatic, atunci acesta se poate reface cu ajutorul matricilor artificiale. În funcție de dimensiunea defectului, intervenția se poate realiza artroscopic sau deschis și constă în acoperirea defectului cartilaginos cu ajutorul unor membrane tridimensionale de colagen. Acestea captează celulele stem și, astfel, începe un proces de formare de țesut cartilaginos, care acoperă zona lezată. Acest proces nu are întotdeauna succes, astfel încât regenerarea completă a cartilajului mai are multe necunoscute în prezent, necunoscute pe care medicii ortopezi speră să le deslușească în perioada următoare.
Vezi și. O cafea cu o oră înainte de efort fizic. Puneți bază pe ea pentru slăbire!