Ochiul uscat poate ascunde o afecțiune cronică
În prezent nu mai vorbim de un sindrom de ochi uscat, ci de o boală de ochi uscat, conform TFOS DEWS III, noua definiție academică sună astfel: este o boală multifactorială, simptomatică, caracterizată prin pierderea homeostaziei filmului lacrimal și/sau a suprafeței oculare, în cadrul căreia instabilitatea filmului lacrimal și hiperosmolaritatea, inflamația și lezarea suprafeței oculare, precum și anomaliile neurosenzoriale reprezintă factori etiologici.
Pe înțelesul pacientului boala ochiului uscat este o afecțiune a ochilor în care lacrimile nu mai reușesc să protejeze corect suprafața ochiului.
Într-o societate în care petrecem tot mai mult timp în fața ecranelor și suntem expuși la factori de mediu nocivi, această problemă devine din ce în ce mai întâlnită atât în rândul adulților, cât și al tinerilor, si chiar al copiilor
Deși aparent banal, ochiul uscat poate produce disconfort major, tulburări de vedere și scăderea calității vederii si implicit a vieții. În multe cazuri, este rezultatul unei combinații între vârstă, gen, stil de viață și anumite afecțiuni medicale, însă tratamentele actuale, aplicate la timp permit o gestionare eficientă a semnelor si simptomelor.
De ce apare sindromul de ochi uscat
“Boala ochiului uscat apare atunci când ochiul nu produce suficiente lacrimi sau când lacrimile au o compoziție neadecvată, de proastă calitate și se evaporă prea repede. Filmul lacrimal este esențial pentru protecția și hrănirea suprafeței oculare. Structura sa include un strat lipidic, extern secretat de glandele meibomius, care reduce evaporarea, un strat apos produs de glanda lacrimală principală și cele accesorii și un strat mucos, produs de celulele goblet. Dacă unul dintre aceste componente este afectat, ochiul devine vulnerabil la iritații, inflamații și infecții”, declară Dr. Dan Stănilă, medic primar oftalmolog.
Factori și cauze
Afecțiunea poate apărea în mod natural odată cu înaintarea în vârstă, deoarece producția lacrimală scade.
Femeile prezintă un risc mai mare după instalarea menopauzei, iar modificările hormonale pot accentua simptomele.
De asemenea, mediul uscat, utilizarea excesivă a dispozitivelor digitale, purtarea lentilelor de contact, unele tratamente medicamentoase și anumite boli autoimune, precum sindromul Sjögren, sunt factori favorizanți.
“Ochiul uscat nu este o afecțiune uniformă, ci o combinație între factori ce țin de pacient și de stilul său de viață. Diagnosticul corect necesită o evaluare atentă a filmului lacrimal, a glandelor responsabile cu producerea substanțelor lubrifiante din lacrimi și a suprafeței oculare. Simptomele includ senzația de nisip în ochi, usturime, roșeață, fotofobie, vedere încețoșată și disconfort accentuat la citit sau lucrul la calculator”, mai adaugă Dr. Dan Stănilă.
Cum se pune corect diagnosticul de ochi uscat
Pacienții se plâng adesea de oboseală oculară și de dificultatea de a purta lentile de contact. Uneori, paradoxal, pot exista episoade de lăcrimare excesivă. Acestea reprezintă un mecanism de apărare al organismului, care încearcă să compenseze uscăciunea prin producția lacrimală reflexă, însă aceasta nu conține compoziția optimă pentru hidratare.
“Diagnosticul este stabilit în urma unui consult oftalmologic complet. Testele includ evaluarea producției lacrimale prin testul Schirmer, măsurarea timpului de rupere a filmului lacrimal, meniscul lacrimal, frecvența clipitului și examinarea glandelor meibomiene superioare și inferioare, prezența blefaritei.
Tehnologiile moderne, precum imagistica meibomiană, permit o vizualizare detaliată a glandelor și ajută la stabilirea tratamentului corect. O abordare personalizată este esențială, deoarece cauzele pot varia semnificativ de la un pacient la altul”, mai adaugă medicul.
Tratamentul ochilor uscați
Tratamentul depinde de severitatea simptomelor și de cauza identificată.
În formele ușoare, lacrimile artificiale pot aduce ameliorare, însă nu sunt suficiente în formele moderate sau severe.
În disfuncția glandelor meibomiene se folosesc tratamente ce vizează îmbunătățirea stratului lipidic, precum terapia termică controlată, masajele terapeutice sau dispozitive dedicate, care deblochează glandele.
“Mulți pacienți se confruntă cu ochi uscat evaporativ, adesea agravat de orele petrecute în fața ecranelor. Recomand pauze regulate și utilizarea umidificatoarelor în încăperi, pentru a reduce evaporarea lacrimilor.
În cazurile severe, se pot recomanda medicamente antiinflamatoare locale. Acestea reduc inflamația suprafeței oculare, normalizează producția lacrimală și ameliorează simptomele.
Pacienții cu ochi uscat din cauza bolilor autoimune necesită o abordare complexă, în colaborare cu medicul reumatolog. O altă opțiune terapeutică o reprezintă obstrucția punctelor lacrimale, care reduc drenajul lacrimal pentru a menține hidratarea ochiului. Terapia laser cu lumină intens pulsată (IPL) pare să aducă ameliorări esențiale.”, mai precizează Dr. Dan Stănilă.
Prevenția, un element cheie în gestionarea bolii de ochi uscat
Evitarea expunerii la aer condiționat intens, renunțarea la fumat, hidratarea adecvată și pauzele regulate în timpul lucrului la calculator sunt măsuri simple dar eficiente.
Lentilele de contact trebuie purtate responsabil, iar pacienții trebuie să aleagă produse adaptate tipului lor de lacrimi. Alimentația bogată în omega 3 poate contribui la îmbunătățirea calității secrețiilor glandelor meibomiene.
Foto Imago