"Nu luați pastile de iod fără sfatul autorităților. Există riscuri de sănătate asociate cu administrarea lor fără prescripție", aceasta este avertismentul Agenției federale belgiene pentru control nuclear.
Cetățenii sunt avertizați să NU ia pastile cu iod care blochează radiațiile fără sfatul autorităților. Multe țări, inclusiv Marea Britanie, au un stoc de aceste tablete în cazul unui accident nuclear major sau al unei scurgeri. Acestea ar trebui utilizate numai dacă sunt recomandate de experți medicali.
Există riscuri pentru sănătate asociate cu administrarea lor, așadar oamenii nu ar trebui să încerce să le cumpere sau să facă rost de pastile de iod.
Pericolul din pastilele cu iod, medicamentului anti-radiații
Pentru a preveni absorbirea iodului radioactiv de către tiroidă este recomandată administrarea pastilelor de KI (iodură de potasiu). Acestea sunt recomandate doar în cazul unui accident nuclear major.
"Iodul stabil (neradioactiv) din aceste pastile va fi repede absorbit de tiroidă, ducând la oprirea acumulării de iod radioactiv de către această. Iodul radioactiv va fi apoi eliminat mai repede din organism prin funcțiile naturale ale corpului. O altă măsură contra inhalării iodului radioactiv este aceea de a rămâne adăpostit în casă. Pastilele de iodura de potasiu (KI) nu protejează corpul de alte substanțe radioactive(...)
Administrarea de pastile de KI trebuie făcută rapid în cazul unei urgențe. Astfel de pastile vor fi disponibile și la Centrele de Primire Evacuați organizate de Autoritățile Publice pentru a fi distribuite. ”
Tabletele de iod au efecte secundare și nu sunt recomandate oricui.
„Persoane care suferă de hipersensibilitate (alergie) la iodura de potasiu sau la oricare dintre componentele medicamentului (celuloza microcristalina, hidrogenocarbonat de sodium, dioxid de siliciu colloidal anhidru, stearat de magneziu);
persoanele care suferă de una dintre următoarele boli rare:
- dermatita herpetiformis, boala a pielii în cazul căreia un aport crescut de iod trebuie evitat;
- vasculita cu valori nici ale complementului.
- Persoanele care suferă de disfuncții tiroidiene, disfuncții renale sau boli autoimune vor lua tablete de iod numai la recomandarea medicului”, scrie Nuclearelectrica.
Ce este boala de iradiere
Boala de iradiere mai este denumită și sindrom acut ca urmare a expunerii la radiații sau otrăvirea cu radiații. Boala de iradiere apare în momentul în care corpul uman este expus unei doze foarte mari de radiații într-o perioadă de timp foarte scurtă (expunere acută). Cantitatea de radiații absorbită sistemic, numită și doza absorbită este direct proporțională cu gravitatea simptomelor.
Boala de iradiere este este foarte gravă și de cele mai multe ori fatală. Cele mai grave accidente din istorie datorate radiațiilor s-au produs după lansarea bombei atomice în Japonia la Hiroshima și Nagasaki în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și la Cernobâl în 1986. În general, expunerea acută la radiații apare în urma accidentelor nucleare, cel mai recent fiind explozia centralei nucleare de pe coasta de est a Japoniei în urma cutremurului de mare amplitudine din 2011.
Tratament
Printre metodele de tratament se numără și cel al contaminării interne, administrându-se anumiți agenți în scopul reducerii afectării organelor interne de către particulele radioactive. Însă pentru ca tratamentul intern să poată fi efectuat, trebuie să se cunoască tipul de radiație la care a fost expus pacientul.
Iodura de potasiu
Iodura de potasiu este o formă non-radioactivă de iod. Deoarece iodul este un element esențial pentru funcționarea tiroidei, tiroida captează în general aproape toată cantitatea de iod administrată extern. În momentul în care pacientul este contaminat cu iod radioactiv, acesta va fi absorbit de către glanda tiroidă.
Tratamentul cu iodură de potasiu determină scăderea absorbției iodului radioactiv la nivel tiroidian, deoarece tiroida va începe să absoarbă iodul din iodura de potasiu. Iodul radioactiv este eliminat prin corp pe cale urinară. Iodura de potasiu nu este un antidot, ci doar un tratament adjuvant și este eficient numai dacă este administrat în primele 24 de ore de la expunere.
Foto Profimedia