Traumele, factor declanșator al cancerului în cazul regelui Charles? Stresul și suferința emoțională pot declanșa această boală? 


Regele Charles a fost diagnosticat recent cu o formă de cancer, care a fost descoperită în timpul operației pentru prostată mărită. Vestea a șocat pe toată lumea, mai ales că monarhul a avut mereu o viață echilibrată și a adoptat un stil de viață sănătos. 


Cu toate acestea, cancerul este o boală care poate apărea la orice persoană, nu numai la cele care nu mănâncă bio sau la fumători. Potrivit numeroaselor studii, cancerul poate fi declanșat de mai mulți factori, iar traumele, suferința emoțională și stresul pot fi cauze ale acestei boli. 

Regele Charles a avut și el o viață dureroasă, cu multe traume și dureri, mai ales în copilărie. A crescut într-o familie nobilă, însă el nu a fost un copil fericit. Mama lui, regina Elisabeta a II-a, a lipsit adesea pentru a-și îndeplini îndatoririle, iar tatăl său a fost dur cu el, pentru că și-a dorit ca fiul său moștenitor al tronului să fie "mai bărbat"

Una dintre cele mai mari dureri ale regelui Charles a fost iubirea sa interzisă cu Camilla. El s-a căsătorit cu Diana, deși inima lui îi aparținea unei alte femei. 

Mariajul cu Diana a fost unul nefericit, cu multe probleme, care într-un final a ajuns la divorț, scandaluri și infidelități. 

Moartea Dianei a fost cea mai dură lovitură. Singurul sprijin al regelui Charles a fost Camilla, care astăzi îi este alături trup și suflet. 

Ruptura de fiul său Harry, o traumă majoră 

Ruptura de fiul său Harry,  care a decis să părăsească familia regală după căsătoria cu Meghan Markle, a fost cea mai mare durere a regelui Charles. Iar dramele nu s-au oprit aici, pentru că o altă durere a venit asupra lui anul trecut în septembrie, când mama sa, regina Elisabeta a II-a s-a stins din viață. 

La 75 de ani, regele Charles este nevoit să treaca peste încă o cumpănă: diagnosticul de cancer. El a dorit să dezvăluie public boala cu care a fost diagnosticat, iar această mărturisire, atipică pentru familia regală, i-a adus mai multă simpatie. 

Poate stresul să provoace cancer?

Studii recente indică faptul că stresul poate facilita creșterea anumitor tipuri de cancer și chiar dezvoltarea metastazelor. Acestea sunt în principal studii pe animale care au identificat, de asemenea, diverse mecanisme endocrine, celulare și moleculare care pot sta la baza acestor procese.

Cercetările efectuate de Anabel Eckerling și de colaboratorii săi de la Școala Sagol de Neuroștiințe și de la Școala de Științe Psihologice de la Universitatea din Tel Aviv și publicate în revista Nature. "Modelele animale au arătat că factorii de stres pot favoriza multe trăsături caracteristice ale cancerului", spun autorii.

În plus, aceștia adaugă că "răspunsul la stres poate facilita creșterea cancerului și metastazarea prin acțiunea directă asupra caracteristicilor moleculare ale țesutului malign, asupra micro-mediului său, asupra activității imunitare antitumorale și asupra altor modulatori indirecți ai progresiei cancerului".

Pe de altă parte, dacă trecem de la cercetarea pe animale la cercetarea clinică la om, atât studiile epidemiologice, cât și studiile clinice au generat rezultate oarecum incerte, indicând doar un efect mic, nu neapărat semnificativ, al stresului asupra progresiei cancerului.

Dar care sunt mecanismele prin care stresul ar putea induce dezvoltarea unor forme de cancer? 

În ceea ce privește transformarea inițială a țesutului normal în cancer, stresul este legat, de exemplu, de inducerea unei eficiențe reduse a proceselor naturale de reparare celulară.

În plus, stresul poate reduce rezistența organismului la anumite tipuri de virusuri, numite oncogene, despre care se știe acum că sunt implicate în mod semnificativ în inițierea a aproximativ 15% din cazurile de cancer.

Papilomavirusul uman, virusul Epstein-Barr, virusul Kaposi asociat sarcomului și virusurile hepatitei C și B pot fi reactivate atât de catecolamine, cât și de glucocorticoizi, hormoni tipici ai stresului.

În ceea ce privește rata de progresie a cancerului deja prezent, este acum acceptat faptul că catecolaminele sunt capabile să favorizeze proliferarea celulelor canceroase, supraviețuirea și migrarea lor către alte țesuturi. În special, acțiunea anumitor "factori de stres" sociali, cum ar fi conflictul cu alte persoane și singurătatea, a fost studiată în această privință.

Nivelurile ridicate de norepinefrină (o catecolamină) aflate în circulație pot stimula, de asemenea, creșterea inervației tumorale, care, la rândul ei, poate determina sosirea unei cantități mai mari de norepinefrină, într-un periculos cerc vicios. Catecolaminele pot facilita, de asemenea, dezvoltarea vaselor de sânge în interiorul cancerului, un factor decisiv pentru creșterea ulterioară a acestuia. Un fenomen observat, de exemplu, în cazul cancerului ovarian, mamar, pancreatic și colorectal.

foto: Profimedia

vezi emisiunile doctor de bine

Cum putem face mai multe intervenții chirurgicale stomatologice într-o singură...
„Depinde de cât vrem să mâncăm și cât suntem de pofticioși”. Pâinea îngrașă....
Cum se poate transforma suprasolicitarea la locul de muncă în anxietate. Avertismentul...
Doctor de bine. Emisiunea integrală din 18 februarie 2024
În lacrimi, în nas ori în plămâni există un gardian atent doar la fier. Care...
Colagenul înseamnă structura de rezistență a pielii. De unde îl luăm, aflăm...

Urmărește-ne pe

Modifică setările cookies