Spermatocel și hidrocelul: simptome și tratament
Inflamarea scrotală corespunde unui edem, uneori asociat cu durerea și inflamația scrotului care conține testiculele. Inflamarea poate apărea din cauza unei vătămări sau a unor boli asociate. Aceasta poate fi cauzată de acumularea de fluid, inflamație sau creștere anormală în scrot. Printre afecțiunile asociate cu inflamarea scrotală se numără și masele scrotale: spermatocelul și hidrocelul.
La palparea testiculului se pot descoperi formaţiuni de consistenţă lichidă sau solidă, uniforme sau neregulate, mai mari sau mai mici, dureroase sau nedureroase, unice sau multiple, situate pe unul sau pe ambele testicule. Masele scrotale sunt de natură şi gravitate diferită, de la simple chisturi, care nu necesită tratament, la afecţiuni banale, dar cu potenţial grav.
Spermatocelul
Spermatocelul (chistul epididim, chist spermatic, chist testicular) este un chist care se formează în epididim, tubul răsucit prin care circulă sperma de deasupra și posterior ambelor testicule. Este necancerigen și conține un fluid albicios sau incolor care poate avea spermă. De obicei este nedureros. La palpare spermatocelul este ca un nodul moale și compact la nivelul scrotului, deasupra testiculelor.
Spermatocelul: Cauze
Spermatocelul este o tumefacție chistică la nivelul scrotului care conține spermatozoizi. Chistul se dezvoltă din epididim și poate fi simțit ca o masă deasupra testiculului. Puncția chistului arată un fluid opalescent, laptos care conține spermatozoizi.
Deși cauza este adesea necunoscută, spermatocelul poate fi determinat de o obstrucție la nivelul ductelor epididimale, tuburi care transportă sperma la nivelul testiculelor. În mod normal, spermatocelul nu afectează fertilitatea.
Spermatocelul: Semne și simptome
Spermatocelul este o acumulare chistică benignă de spermă care apare la polul superior al testiculului. De obicei spermatocelul este asimptomatic. El este descoperit accidental la autoexaminare sau examinarea medicală de rutină.
În cazul în care apar simptome, acestea pot fi: umflătură (chist) la nivelul testiculului deasupra și posterior acestuia, durere locală, senzație de presiune locală, roșeața scrotului.
Spermatocelul: Diagnostic
Specialistul urolog realizează:
- Examinare fizică
- Examinarea scrotului cu o lampă specială - transiluminare – care folosește o lumină pentru a examina consistența chistului (pentru excluderea cancerului testicular)
- Ecografia scrotală de înaltă rezoluție poate confirma diagnosticul și exclude alte patologii
Spermatocelul: Tratament
Intervenția chirurgicală nu este indicată pentru spermatocelul asimptomatic, de mici dimensiuni și descoperit accidental. Chisturile mari asimptomatice sau care determină disconfort și cresc în dimensiune necesită înlăturare prin spermatocelectomie. Se intervine dacă apar complicaţii sau dacă prin mărimea lor devin stânjenitoare sau dureroase. Principala măsură de prevenție este autoexaminarea regulată a testiculelor.
Hidrocelul
Hidrocelul este o colecţie lichidă, nedureroasă, apărută în foiţa care înveleşte testiculele, de obicei în urma unui traumatism sau a unei inflamaţii şi care se poate resorbi uneori spontan.
Hidrocelul apare ca umare a acumulării unei cantități excesive de lichid între cele două foițe ale tunicii vaginale, structură ce învelește testiculul. Acest lucru duce la mărirea de volum a scrotului, fie doar la nivelul unuia dintre testicule (hidrocel unilateral), fie la nivelul ambelor (hidrocel bilateral).
Hidrocelul este frecvent la nou-născuți și, de obicei, dispare fără tratament până la vârsta de 1 an. De obicei, hidrocelul nu este dureros sau dăunător și s-ar putea să nu aibă nevoie de niciun tratament.
Hidrocel: Tipuri
Hidrocelul poate fi:
- Hidrocelul congenital reprezintă o acumulare de lichid în jurul testiculului (hidrocel testicular) sau la nivelul funiculului spermatic (hidrocel funicular/chist de cordon spermatic). Poate apare la 1-2 % dintre nou născuți
- Hidrocelul dobândit- colecția lichidiană este cauzată de dezechilibrul dintre secreția și absorbția lichidului de la nivelul seroasei vaginale
Hidrocel: Cauze și factori de risc
Majoritatea hidrocelelor sunt prezente la naștere. Cel puțin 5 la sută dintre băieții nou-născuți au un hidrocel. Bebelușii care se nasc prematur au un risc mai mare de a avea hidrocel.
Factorii de risc pentru dezvoltarea unui hidrocel mai târziu în viață includ:
- Leziune sau inflamație la scrot
- Infecție, inclusiv o infecție cu transmitere sexuală (ITS)
Adulții pot dezvolta un hidrocel din cauza inflamației sau a unei lovituri/traumatism în scrot. Astfel, hidrocelul poate să apară din cauza unui proces inflamator la nivelul scrotului, după un traumatism, o infecție la nivelul epididimului sau testiculului, și poate fi responsabil de producerea de fluid în exces. În rândul adolescenților și adulților se întălnește, în general, hidrocelul noncomunicant.
Hidrocel: Semne și simptome
Principalul semn al afecțiunii îl reprezintă mărirea în volum a scrotului, fie unilateral, fie bilateral. La palpare se constată consistența lichidiană. Formațiunea este în general nedureroasă, putând apărea eventual doar o senzație de greutate sau de disconfort.
Dacă la baza acumulării fluidului stă un proces inflamator, formațiunea poate deveni dureroasă și pot apărea chiar și modificări la nivelul tegumentului supraiacent: roșeață, căldură. Se poate observa, de asemenea, că palparea testiculului prin grosimea stratului de fluid este dificilă. Un hidrocel nu este periculos și de obicei nu afectează fertilitatea.
Hidrocel: Diagnostic
Se recomandă examen clinic general și al regiunii inghinale. Se realizează ecografie testiculară bilaterală și de canal inghinal. De asemenea, se pot face analize de sânge și urină în vederea depistării unei posibile infecții ce ar putea fi responsabilă de apariția hidrocelului.
Hidrocel: Tratament
În cazul unui hidrocel la adult, de multe ori acesta se resoarbe, în absența tratamentului, în aproximativ 6 luni. În caz contrar se intervine chirurgical. Dacă hidrocelul este asociat cu hernie inghinală se intervine chirurgical. Intervenția se realizează sub anestezie, prin abord clasic sau laparoscopic și are ca scop excizia completă a componentelor sacului hidrocelului.
O altă opțiune de tratament este drenarea cu un ac. Aspirația hidrocelului se efectuează în mod obișnuit la bărbații cu risc ridicat de complicații în timpul intervenției chirurgicale.
Foto Imago