Septicemie (Sepsis): cauze, simptome, tratament
Septicemia este cauzată de un răspuns acut al sistemului imunitar al organismului la o infecție severă, care duce adesea la deteriorarea țesuturilor și organelor proprii ale pacientului. Poate duce la șoc, insuficiență multiplă de organ și moarte, mai ales dacă nu este recunoscută devreme și tratată cu promptitudine.
Efectele pe termen lung pentru supraviețuitorii septicemiei includ leziuni permanente ale organelor, precum și dizabilități fizice și cognitive. Uneori septicemia este numită și otrăvirea sângelui sau Sindromul inflamator cu răspuns sistemic (SIRS). Septicemia poate avea loc ca urmare a răspândirii unei infecții în organism, după o operație sau procedură invazivă sau dintr-o simplă tăietură sau zgârietură.
Această afecțiune gravă atrage spitalizări lungi și niveluri ridicate de morbiditate și mortalitate. Chiar dacă apare de cele mai multe ori înainte de internarea pacientului, septicemia poate rezulta și în urma spitalizării, ca parte a infecțiilor asociate asistenței medicale (IAAM).
Persoanele care prezintă un risc mai mare: sugari, vârstnici, pacienți bolnavi cronici și persoane cu supresie imunitară, de ex. supuși chimioterapiei sau tratamentului cu steroizi, persoanele care suferă de diabet. Cele mai frecvente surse de sepsis sunt infecțiile pulmonare sau abdominale, dar sepsisul poate rezulta, de asemenea, dintr-o gripă, o leziune a pielii sau de la un cateter montat. Dacă un pacient primește terapie antibiotică în prima oră de diagnostic, șansele de supraviețuire sunt aproape de 80%, acestea scad cu 7,6% pentru fiecare oră după. Septicemia și șocul septic sunt urgențe medicale și se recomandă ca tratamentul și resuscitarea să înceapă imediat.
Septicemie (Sepsis): Semne și simptome
Septicemia este o maladie sistemică cu evoluţie aciclică, generalizată a proceselor infecţioase bacteriene, provocate de microbi condiţionat–patogeni, elementul de bază îl constituie disfuncţia sistemului imun (preponderent fagocitar) prin declanşarea răspunsului inflamator sistemic.
Septicemia reprezintă răspunsul imun la infecţie, la constituirea căruia iau parte, într-o succesiune constantă: factorii etiologici, poarta de intrare, focarul septic primar, migrarea agentului patogen în circulaţia generală, apariţia determinărilor septice secundare, terţiare etc, realizând un context clinic grav, cu evoluţie imprevizibilă ca durată şi prognostic. Sepsisul se prezintă ca o deteriorare clinică a unor infecții frecvente și prevenibile, cum sunt cele de tract respirator, gastrointestinal și urinar, sau cum sunt cele de plagă și tegument.
Simptome generale:
- febră (> 38°C)
- prezența unei infecții sau posibilă infecție
- ritm cardiac rapid, mai mare de 90 bătăi pe minut
- respirație rapidă, mai mare de 20 respirații pe minut
- frisoane
- stare de rău
- scădere a cantității de urină eliminată
- iritații pe piele sau zone decolorate pe corp
- dureri la nivelul articulațiilor
- confuzie
- edem în special în extremități, gât, față
- comă
Septicemie (Sepsis): Factori și cauze
Septicemia (Sepsis) apare ca răspuns al organismului atunci când infecția afectează țesuturile și organele. Dacă nu este recunoscută din timp și gestionată prompt, poate duce la șoc septic, insuficiențe multiple de organ și deces. Este o complicație gravă a infecției în toate țările și în mod particular în țările slab și mediu dezvoltate reprezintă o cauză majoră de morbiditate și mortalitate maternă și neonatală.
Cauzele septicemiei sunt:
• Infecţiile (virale, bacteriene, fungice) la plămâni, stomac, rinichi sau sânge
• Bacteriile rezistente la medicamente
• Sistem imunitar scăzut (HIV, terapii ale cancerului, transplant, diabet)
Septicemia poate rezulta de multe ori din infecții asociate asistenței medicale, ca unul din cele mai frecvente evenimente adverse din perioada spitalizării. Cum aceste infecții sunt de multe ori rezistente la antibiotice, pot conduce rapid la deteriorarea stărilor clinice.
Apariția și frecvența septicemiei sunt determinate de un complex interacțional de factori care țin de pacientul-gazdă, agentul patogen implicat și capacitatea de răspuns a sistemului de sănătate. Câteva boli cronice, cum sunt BPOC, cancer, ciroză, SIDA și alte imunodeficiențe, sunt asociate cu un risc crescut de sepsis.
Factorii demografici și sociali, precum dieta și stilul de viață (de exemplu, consumul de tutun și alcool), de asemenea sărăcia, sexul și rasa influențează apariția septicemiei. Accesul la sistemul de asistență medicală, în particular cea de terapie intensivă, ca și oportunitatea și calitatea asistenței medicale sunt asociate cu apariția septicemiei și cu rata de fatalitate a acesteia.
Factorii de risc ai septicemiei sunt:
• Internarea într-o unitate de terapie intensivă a unui spital
• Sistem imunitar scăzut
• Vârsta
• Catetere intravenoase sau tuburi pentru respiraţie.
Majoritatea tipurilor de microorganime pot cauza septicemie, inclusiv bacterii, fungi, virusuri și paraziți. Bacterii cum sunt Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae, Staphylococcus aureus, Escherichia coli, Salmonella spp. și Neisseria meningitidis sunt agenții etiologici cei mai frecvenți.
Manifestări de septicemie și șoc septic pot apărea în infecțiile cu virusuri gripale sezoniere, virusuri dengue și agenți patogeni foarte transmisibili (virusurile gripei aviare, virusurile gripei porcine, coronavirusuri, Ebola, etc.)
Septicemia maternă este o stare care amenință viața, definită ca disfuncție de organ rezultată din infecție contractată în timpul sarcinii, nașterii, post-abortum, sau postpartum.
Sepsisul neonatal (SN) este un sindrom clinic caracterizat prin semne și simptome de infectie cu sau fără bacteriemie, care se realizeaza în prima lună de viață. Acesta cuprinde diverse infecții sistemice ale nou-nascutului, cum ar fi: septicemia, meningita, pneumonia, artrita, osteomielita, și infecții ale tractului urinar. Infecțiile superficiale, cum ar fi conjunctivita si aftele bucale nu sunt incluse în sepsis neonatal.
Septicemie (Sepsis): Diagnostic
Septicemia este frecvent subdiagnosticată în stadiul precoce, potențial reversibil. În funcție de simptome, medicul va face următoarele investigații:
- explorări bacteriologice (recoltări de produse biologice pentru bacterioscopie directă și culturi cu antibiograme).
- hemoculturi: se recoltează sânge din vene, artere sau măduvă, cu repetare săptămânală, considerându-se focar sterilizat dacă se vor obține minimum două hemoculturi negative la interval de 7 zile, sub tratament antibiotic.
Un diagnostic pozitiv și de certitudine implică focar septic, semne clinice și hemoculturi pozitive.
Septicemie (Sepsis): Tratament
Tratamentul adecvat al septicemiei presupune tratamentul infecției de bază și intervenții medicale pentru salvarea vieții cum sunt resuscitarea prin administrarea de fluide și suportul vital de organ. OMS recomandă administrarea terapiei antimicrobiene empirice în decurs de 1 oră de la recunoașterea septicemiei grave sau a șocului septic la pacienții adulți sau pediatrici. Rezistența antimicrobiană (RAM) este un factor major care determină lipsa de răspuns clinic la tratament și evoluția rapidă spre septicemie și șoc septic.
În unele cazuri este nevoie și de o intervenție chirurgicală pentru eliminarea uneia sau mai multor infecții din organism. Se intervine în cazurile de abcese, gangrenă sau țesuturi infectate. Recuperarea din septicemie este posibilă. Mulți indivizi se recuperează fără nicio disfuncție reziduală. Unii supraviețuitori din septicemie vor avea nevoie de recuperare pe termen lung, în funcție de organul sau țesutul dăunat de evenimentul septic.
Foto Imago