Incontinența urinară (IU): cauze, simptome, tratament
Capacitatea de stocare şi de evacuare a urinei este afectată de mai mulţi factori. Cel mai adesea afecţiunile urinare sunt rezultatul unei patologii (boli), ale unui traumatism (accident) sau chiar ale procesului de îmbătrânire (vârstă). Incontinența urinară (IU) este inabilitatea de a controla factorii fizici, fiziologici sau funcționali implicați în procesul urinării, care conduce la pierderi involuntare de urină. Afectează de două ori mai multe femei decât bărbați și incidența ei crește cu înaintarea în vârstă.
La femeile tinere, cel mai frecvent tip de incontinenţă este incontinenţa urinară pe fond nervos. Apar scurgeri de urină printr-o uretră, altfel, în stare bună de sănătate. Cauza principală este funcționarea redusă a mușchilor pelvieni, provocând, la rândul său, un mecanism de închidere slăbit al vezicii urinare.
Femeile mai în vârstă au cel mai adesea o problemă cu incontinența imperioasă, în cazul căreia scurgerile de urină au loc după o nevoie urgentă de a urina, ca o consecinţă a vezicii urinare excesiv de active.
Pacienții au nevoie să folosească toaleta de peste opt ori pe zi, nevoia de a urina făcându-le chiar să se trezească de două sau mai multe ori în timpul nopţii. O parte semnificativă din pacienţii de sex feminin mai în vârstă prezintă o combinaţie de incontinenţă pe fond de stres şi imperioasă, denumită incontinenţă urinară mixtă.
Incontinența urinară (IU): Tipuri
După durata persistenței simptomelor, IU poate fi:
- Acută (tranzitorie) și reversibilă – cu debut recent și asociată unor probleme medicale acute (cistită, vaginită atrofică, uretrită; insuficiență cardiacă; poliurie cauzată de diabet; delir și stări confuzionale; imobilizare; medicamente)
- Cronică și persistentă – durează o perioadă îndelungată
- Incontinența urinară (IU) – scurgere involuntară de urină
- Incontinență urinară de stres – scurgere involuntară de urină la efort, tuse, strănut
- Imperiozitate micțională – dorință subită și constrângătoare de a urina, dificil de amânat
- Incontinență posturală – pierdere involuntară de urină la schimbarea poziției
- Incontinență mixtă - pierdere involuntară de urină asociată atât cu imperiozitate, cât și cu efort, tuse sau strănut
Incontinența urinară simplă sau imperioasă apare atunci când sfincterele, mușchii pelvieni și mușchii vezicii urinare nu funcționează corect sau sincron, pentru că sunt fie prea slăbiţi, fie prea activi. Această problemă comună și neplăcută afectează persoanele de ambele sexe și de toate vârstele.
Incontinența urinară de efort este definită ca o pierdere involuntară de urină prin uretră, în afara micțiunilor, apărută la creșterea presiunii intraabdominale (tuse, strănut, râs, ridicarea de greutăți, coborârea scărilor etc.), rezultată din deficiența sistemului de închidere uretrală sau dintr-o disfuncție vezicală.
Incontinența urinară la femei
Incontinența urinară de efort este cea mai frecventă formă de incontinență la femeie și este definită clinic ca o pierdere de urină intermitentă, bruscă și involuntară la femeie în urma unui efort fizic, care produce o creștere a presiunii intraabdominale (PIA)- tuse, râs, strănut, ridicarea de greutăți.
Pierderea involuntară de urină, apărută zilnic, ca urmare a unei activități fizice fiziologice (efort minim), care în condiții normale nu declanșează pierderea de urină (tusea, strănutul ,râsul, coborârea unor trepte, schimbarea poziției corpului etc.) este denumită incontinență urinară de efort (IUE) sau "de stres". Pierderea de urină este în strânsă relație cu efortul fizic și presupune un anumit grad de umplere a vezicii. Dacă femeia a urinat și are vezica goală, efortul nu mai declanșează pierderea de urină.
Incontinența urinară la bărbați
Principala cauză a pierderii de urină la bărbați o constituie afecțiunile prostatei: adenomul sau cancerul de prostată. Mărirea prostatei este fenomen natural, strâns legat de înaintarea în vârstă, și este factorul care determină multe probleme ale sistemului urinar.
Cele mai frecvente cauze ale incontinenţei urinare la bărbaţi sunt:
- Presiune prelungită asupra vezicii urinare, ce se poate manifestă ca urmare a kilogramelor în plus sau a unui stil de viaţă sedentar
- Afecţiuni la nivelul vezicii urinare sau a tractului urinar
- Tratament cu medicamente diuretice
- Andropauza
- Intervenţii chirurgicale
Există situaţii când bărbaţii trecuţi de 50 de ani suferă de o mărire asimptomatică a prostatei, caz în care pierderile de urină, pot indica faptul că există modificări la nivelul tractului urinar inferior. Tratamentul medicamentos are rezultate pozitive în marea majoritate a cazurilor, însă uneori este necesară intervenţia chirurgicală.
Pentru bărbații care au incontinență urinară le sunt recomandate dispozitivele care să le faciliteze confortul și siguranța unei vieți normale. Aceste produse sunt: condoamele urinare autoadezive, condoame urinare cu bandă adezivă, sacul colector și centura pentru sacul colector.
Incontinența urinară (IU): Cauze și factori de risc
Incontinenţa urinară sau incapacitate de a stoca urina se declanșează atunci când:
- Funcţionarea defectuoasă a sfincterului, cauzată de pierderea tonusului muşchiului sfincterian, care în condiţii normale de funcţionare trebuie să asigure închiderea uretrei între micţiuni sau pierderea tonusului muşchilor perineali, care în mod normal trebuie să susţină şi să amplifice acţiunea sfincterului. În acest caz simptomul este de exemplu: pierderea de urină.
- Hiperactivitatea vezicii urinare, concretizată prin contracţia haotică a peretelui muscular ( muşchi detrusor) datorată unei afecţiuni neurologice (boală sau accident); Simptome: micţiuni dese, micţiuni de urgenţă (imperioase) cât şi scurgeri de urină.
Factorii de risc se împart în patru categorii:
- Factori predispozanți – rasa, care influențează indirect prevalența incontinenței
- Factori favorizanți - obezitatea, tabagismul asociat la o tuse cronică și constipația. Aceștia induc hiperpresiunea pelvină repetată și durabilă cu inducerea disregularităților în procesul de continență și micțiune
- Factori de decompensare, ca urmare a unor tratamente medicamentoase
- Factori declanșatori, în principal traumatismul obstretical
Principalele cauze:
- Slăbiciunea congenitală a colului vezicii urinare
- Nașterea – mai multe nașteri pe cale vaginală cresc riscul de incontinență la stres.
- Presiunea mecanică - presiunea intraabdominală crescută, care se întâlnește la femeile obeze și la cele cu boli respiratorii cronice, poate duce la incontinență la stres.
- Menopauza - deficitul de estrogen poate provoca slăbirea suportului gâtului vezicii și pierderea închiderii ermetice a uroteliului.
- Traumatismul
- Operațiile ginecologice sau urologice - operațiile efectuate în apropierea colului vezical, pentru corectarea prolapsului sau a incompetenței sfincterului uretral, pot duce la recidive ale incontinenței.
- Medicamente – cele hipotensive pot duce la incontinență urinară
Incontinența urinară (IU): Diagnostic
Diagnosticul se stabileşte pe baza: anamnezei, calendarului micţional, examenului clinic complet, uroginecologic şi neurologic, examinării ecografice abdominale şi vaginale, examinărilor bioumorale şi a chestionarelor de evaluare a calităţii vieţii pacienților. Diagnosticul se confirmă clinic prin inspecţia regiunii ano-perineale şi evidenţierea incontinenţei urinare la tuse, Valsalva sau la testul tamponului.
Anamneză:
- frecvenţă, cantitate, factor declanşator al IUE
- boli neurologice, diabet, insuficienţă cardiovasculară, medicaţie (anticolinergice, α-blocante)
Examen clinic:
- anomalii ale dezvoltării urogenitale, prolaps genital
- teste clinice: Narik, Bonney, Magendie
Investigaţii:
- examen de urină (infecţie, diabet, boli renale)
- cistoscopie, uretrocistografie, teste urodinamice
Incontinența urinară (IU): Tratament și recomandări
Abordarea terapeutică a IU se poate face farmacologic, comportamental și chirurgical.
Tratament medicamentos: estrogeni vaginali, anticolinergice (au scopul de a trata în principal incontinenta urinară imperioasă), antagonisti beta 3 adrenergici, inhibitori ai recaptării serotoninei și noradrenalinei.
Terapii comportamentale: antrenarea vezicii, strategii de control al vezicii urinare, antrenarea musculaturii pelviene prin exerciții Kegel, managementul fluidelor, dispozitive intravaginale
Tratament invaziv: operația pentru incontinență de stres, neuromodularea și instilații intravezicale cu onabotulinumtoxin A.
Se recomandă:
- Exercițiile Kegel - Medicul ginecolog Arnold Kegel a descris încă din 1940 mai multe exerciții pentru femeile care au născut și care au avut episoade de incontinență urinară. Ca tehnică, aceste exerciții presupun abținerea de la urinare timp 10 secunde, apoi relaxare alte 10 secunde, în runde de câte 5-10 contracții pe zi timp de cel puțin două luni
- Urinarea la anumite ore este o metodă terapeutică eficientă pentru antrenarea vezicii
- Modificarea dietei - o alimentație mai bogată în fibre și vegetale, pentru evitarea constipației, factor favorizant al incontinenței
- Renunțarea la fumat, alcool, evitarea unor substanțe cu efect diuretic puternic
- Scăderea în greutate
- Incontinența urinală are legătură directă și cu sănătatea tractului urinar – infecțiile urinare au un rol declanșator, în special bacteria E.coli
- Sindromul vezicii timide – unii oameni nu pot urina în locuri publice
- Îngrijirea pielii față de iritații provocate de contactul cu urina
- Folosirea de materiale absorbante și a unor dispozitive de colectare a urinei (scutece, tampoane, prezervative urinare, ploscă etc.)
- Accesul facil la toaletă
Foto Imago