Afazia: simptome, diagnostic, tratament
Afazia reprezintă o alterare de limbaj dobândită, marcată prin conservarea intactă a aparatelor periferice de recepție sau de execuție, care se manifestă în urma unei leziuni organice. Această tulburare afectează domeniul primar al limbajului (vocabular, semantică, fonologie, sintaxă şi morfologie), cât și limbajul vorbit sau scris, dar care nu poate fi pusă pe seama unui deficit motor, senzitiv sau cognitiv global.
Afazia este un simptom al leziunii circuitelor cerebrale implicate în elaborarea limbajului scris sau vorbit. O caracteristică evidentă la pacienţii afazici este modificarea de discurs spontan, ce se observă chiar după prima întâlnire cu pacientul. Se pot defini astfel două tipuri de pacienţi: pacienţii afazici fluenţi şi pacienţii afazici nonfluenţi. Afaziile fluente sunt denumite şi afazii receptive, cu debit verbal bogat, în care sunt înglobate afazia Wernicke, afazia transcorticală senzorială, afazia de conducere, anomia (afazia amnestică) şi afaziile non-fluente sau afazii expresive, cu debit verbal redus: afazia Broca, afazia transcorticală motorie, afazia globală.
Afazia: Tipuri
Primele referiri la noțiunea de afazie au fost relatate încă de Platon. Termenul de afazie în înțelesul actual a fost introdus în literatura medicală în 1865 de Armand Trousseau, înlocuind termeni mai vechi ca „alalie‖ (Jacques Lordat, 1842) sau „afemie‖ (Paul Broca, 1861). Diversele tipuri de afazie rezultă din localizările leziunilor în anumite regiuni ale creierului.
Clasificări ale tulburării de limbaj de tip afazic:
- Afazii fluente: Afazia Wernicke / Afazia de conducție / Afazia senzorială transcorticală / Afazia anomică / Afazia amnezică
- Afazii non fluente: Afazia Broca / Afazia motorie transcorticală / Afazia globală / Afazia transcorticală mixtă / Afazia dinamică / Afazia mixtă
- Afazii cu caracteristici atipce: Afazia primar progresivă / Afazia încrucișată și afazia stângacilor / Afazia optică / Afazia subcorticală
Afazia motorie sau expresivă Broca este prototipul tulburărilor afazice cu debit verbal redus, în timp ce înțelegerea limbajului este în mare măsură puțin compromisă.
Simptomele caracteristice sunt pronunția defectuoasă ca într-un stil telegrafic, vocabularul redus la câteva cuvinte sau silabe, parafazii fonematice sau dezintegrare fonetică, deficiențe gramaticale, mai ales de sintaxă (agramatism), debit verbal încetinit, laborios. Scrisul este defectuos, în parte și prin slăbiciunea mâinii drepte. Înțelegerea vorbirii este puțin sau de loc afectată, pacientul este conștient de dificultățile avute, reacționează depresiv, comunicarea este redusă în primul rând datorită incapacității de expresie.
Afazia de conducere se caracterizează printr-o vorbire spontană fluentă, nealterată dar cu o dificultate extremă în a repeta cuvinte, propoziții sau frazele.
Afazia senzorială sau Werniche se caracterizează prin tulburări accentuate ale înțelegerii limbajului și printr-o producție verbală fluentă, normală din punct de vedere fonetic, dar profund alterată semantic, de neînțeles pentru interlocutor.
Simptomele caracteristice sunt lipsă de înțelegere a limbajului, în cazuri grave până la surditate verbală, vorbirea cu debit normal, uneori chiar excesiv de abundent și accelerat (logoree, diaree verbală), producția verbală lipsită de înțeles, prin parafazii semantice (salată de cuvinte) și neologisme (jargonafazie). Articularea cuvintelor este normală, construcția gramaticală doar ușor alterată. Abilitatea de a citi este diminuată, iar abilitatea de scriere se păstrează, dar ceea ce scriu este lipsit de orice logică.
Afazia globală este forma cea mai gravă de afazie. Leziunile cerebrale sunt întinse, cuprinzând atât zonele anterioare (Broca), cât și cele posterioare (Wernicke, circumvoluțiunea supramarginală) ale limbajului, care provoacă o pierdere totală a capacității de vorbire și de înțelegere a scrisului și cititului. Comunicarea verbală este imposibilă. Prognosticul unei recuperări a limbajului este foarte rezervat.
Afazia: Cauze
Afazia se dezvoltă ca rezultat al unei leziuni cerebrale. Originea unei asemenea leziuni este în mare parte o tulburare vasculară. Accidentele vasculare cerebrale (AVC) ischemice sau hemoragice sunt cele mai frecvente cauze ale tulburărilor de limbaj de tip afazic, care determină o lipsă sau o dificultate de comunicare interumană.
Alte cauze pentru apariţia afaziei pot fi:
- tumorile cerebrale
- infecțiile cerebrale
- traumatisme cranio-cerebrale
- boala Alzheimer
- paralizia mușchilor responsabili de actul vorbirii
- tulburări de auz sau văz
Rareori se întâmplă ca cineva să sufere doar de afazie. Frecvent şi alte zone ale creierului sunt afectate:
- Semipareze
- Pierderea parțială a vederii
- Apraxia
- Disfagia
- Probleme de memorie
- Dificultăți în controlul emoțiilor
- Epilepsie
Afazia: Semne și simptome
Pacienții afazici nu au capacitatea să își formuleze și să își transmită gândurile în termeni verbali. Totodată, nivelul gramatical al limbii este și el afectat, în sensul că, enunțurile sunt pline de greșeli gramaticale. Uneori, pe lângă semnalele auditive sunt afectate și cele vizuale și motorii (limbajul semnelor). Afazia este o tulburare complexă de comunicare. Persoanele afectate știu exact ce vor să spună, dar pot avea dificultăți în exprimarea propriilor idei. În primul an după diagnosticare, recuperarea persoanelor cu afazie este posibilă chiar și în cazul acelora care suferă de afazie severă.
Principalele semne ale afaziei:
- Imposibilitatea înțelegerii limbajului
- Imposibilitatea de pronunțir
- Imposibilitatea de a vorbi spontan
- Imposibilitatea formării cuvintelor
- Imposibilitatea numirii obiectelor
- Enunție incorectă
- Creație excesivă și folosire a neologismelor personale
- Inabilitatea de repetare a frazei
- Repetiția persistentă a frazelor
- Parafazia
- Agramatismul
- Disprozodia
- Propozițiile incomplete
- Imposibilitatea de a citi
- Imposibilitatea de a scrie
- Feedback verbal slab
- Dificultate în numire
- Tulburări de vorbire
Afazia: Diagnostic
Diagnosticul unei afazii se stabileşte în urma examenului limbajului vorbit şi scris, care cuprinde: vorbirea spontană, vorbirea repetată, denumirea obiectelor şi situaţiilor, înţelegerea cuvintelor şi frazelor, lectura, scrisul spontan sau dictat, completat de un examen neurologic amănunţit şi de diverse metode de investigaţie neuroradiologice.
În examinarea pacientului afazic se deosebesc trei laturi:
- examinarea performanţelor de limbaj
- examinarea tipului tulburărilor de limbaj
- examinarea unor funcţii psihice sau sindroame neurologice asociate afaziei.
Examinarea se face sub formă de conversaţie (liberă) sau sub formă de interviu standard şi sub formă de teste, pentru a studia diferitele aspecte ale limbajului şi a preciza performanţele calitative şi cantitative, cât şi frecvenţa şi tipul unor tulburări afazice specifice.
Afazia: Tratament
Recuperarea în afazie este o acţiune complexă de lungă durată şi uneori foarte solicitantă pentru bolnav. Terapia logopedică este considerată a fi tratamentul de bază pentru afazie. Logopedul lucrează în colaborare cu familia persoanei afazice și cu alti profesioniști (medici, asistenți medicali, psihologi, kinetoterapeuți, asistenți sociali), pentru a aborda toate nevoile persoanei.
Terapia afaziei are scopul de a îmbunătăţi capacitatea unei persoane de a comunica prin sprijinirea lui de a-şi folosi abilităţile lingvistice rămase, de a restaura abilităţile lingvistice cât mai mult posibil, de a compensa învăţând alte metode de comunicare.
Pacienții afectați de această tulburare își pot recupera vorbirea cu ajutorul unui patolog de vorbire și limbaj (logoped). Cu cât terapia logopedică este începută mai precoce, cu atât posibilitatea de recuperare a tulburării are șanse să se realizeze mai eficient, putând însă dura un an ori chiar mai mult, fiind necesare 2-3 ore de terapie săptămânal.
Doar un număr mic de persoane afectate de aceasta tulburare se recuperează fară terapie, în principal cei care au suferit un atac cerebral minor. Îmbunătățirile sunt variate și depind de cauzele ce au determinat afecțiunea, tipul și severitatea acesteia. Recuperarea depinde și de vârstă pacientului, de starea să de sănătate.
Foto Imago