Rabia: ce este, mod de transmitere, diagnostic, tratament, profilaxie
Rabia umană este o zoonoză determinată de transmiterea unui virus neurotrop din genul Lyssaviridae (familia Rhabdoviridae) de la animal la om, în special prin muşcătură şi manifestată clinic ca encefalomielită acută, invariabil fatală la persoanele nevaccinate.
Chimistul și microbiologul francez Louis Pasteur este cel care a dezvoltat primul vaccin împotriva rabiei (cunoscută popular drept turbare). În 1885 Pasteur a pus la punct vaccinul terapeutic, care dacă este administrat la scurt timp după infectare (prin mușcătura animalului), este 100% eficace. Procedura este gratuită, şi constă într-o injecție intramusculară. Se administrează un mililitru de vaccin în 3-5 doze, la intervale de 14 zile.
Cauza cea mai frecventă a infectării oamenilor cu virusul rabic o constituie mușcătura unui animal infectat, virusul transmițându-se de la gazdă la om prin salivă. Rabia poate fi prevenită prin vaccinare sau prin administrarea vaccinului în cel mult 24 de ore de la mușcătura unui animal bolnav sau contactul cu acesta, în timp ce boala este netratabilă și fatală.
Rabia: Transmitere
Virusul rabic face parte din familia Rhabdoviridae, conţine ARN şi produce anticorpi specifici care par să protejeze împotriva bolii. Virusul rabic este foarte sensibil la căldură. Rezervorul de virus îl constituie animalele sălbatice (vulpi, lupi, mistreţi, lilieci, ratoni, sconcși) de la care, prin mușcătură, virusul se transmite la animalele domestice (câini, pisici) şi la om.
Saliva animalelor infectate cu virus rabic devine virulentă cu 3-8 zile înaintea apariţiei primelor simptome de turbare. Virusul pătrunde în organism prin pielea sau mucoasa lezată (muşcătură, zgărieturi, plagă infectată), dar şi prin saliva animalelor. Mușcăturile care afectează fața, capul, gâtul sau mâinile sunt considerate cu risc crescut (fiind porţiuni bogat vascularizate şi inervate). Din punctul de inoculare, virusul rabiei migrează spre creier prin nervii periferici.
Surse de transmitere:
• muşcătură, prin salivă (animalele elimină virusul cu 10-14 zile înainte de debutul clinic);
• transplacentar;
• accidental, în laboratoare;
• transplant de cornee;
• pe cale respiratorie, de la lilieci (în cazul explorării unor peşteri).
Rabia: Simptome
Pentru a preveni rabia, persoanele infectate trebuie tratate înainte de apariţia vreunui simptom. Primele simptome pot apărea într-un interval de timp: între câteva zile şi aproape un an, însă în majoritatea cazurilor simptomele se dezvoltă în 4-6 săptămâni de la momentul infecţiei. Apariţia simptomatologiei marchează un stadiu evolutiv al bolii, care de cele mai multe ori este fatal. Virusul atacă şi lezează sistemul nervos central, care include atât encefalul (creierul) cât şi măduva spinării. Din cauza leziunilor nervoase centrale şi periferice se produc simptome specifice: hiperexcitabilitate, anxietate, spasm faringian, convulsii, paralizii. Evoluţia este întotdeauna letală.
Printre simptome se pot enumera febra și furnicături, durere şi amorţeală, spasme musculare la nivelul muşchilor feţei, gâtului sau diafragmului, agitație psihomotorie, durere abdominală , paralizia părților corpului, halucinaţii, delir, convulsii, stare de confuzie și pierderea cunoștinței, până la apariţia comei.
Rabia: Diagnostic
Diagnosticul rabiei la oameni poate include:
- testul direct cu anticorpi fluorescenţi. Este un test uzual, rapid, foarte exact, care detectează proteinele ce alcătuiesc virusul rabic. Testul se face prin prelevarea ţesutului din zona infectată.
- testul de polimerizare în lanț. Acest test detectează materialul genetic (ADN) al proteinelor din virusul rabic, și poate fi făcut din salivă, lichid cefalorahidian sau oricare alt ţesut.
Rabia: Tratament
Dacă o persoană a fost mușcată sau expusă în alt fel virusului rabic, se pot administra o serie de vaccinuri, ca și profilaxie postexpunere, până la sosirea rezultatelor testelor care să confirme boala și care au ca scop prevenirea instalării bolii înainte ca diagnosticul să fie confirmat prin teste specifice. Dacă testele sunt negative, tratamentul se oprește. Dacă testele sunt pozitive, tratamentul se continuă.
Vaccinarea ajută sistemul imun să combată boala în stadiile timpurii. Când se administrează vaccinurile înaintea apariției simptomelor severe, ele previn de obicei dezvoltarea infecției și cresc șansele de recuperare. Odată aparute simptomele de boală, rabia are o evoluţie rapidă, este incurabilă, ducând inevitabil la deces! Nu există tratament specific, etiologic, care să împiedice evoluţia spre deces a rabiei!
Rabia: Profilaxie
Rabia este o boală care poate fi prevenită prin informarea şi educarea proprietarilor de animale şi vaccinarea animalelor. Controlul animalelor și programele de vaccinare pot scădea riscul cazurilor de rabie. Este recomandată imunizarea persoanelor cu risc înalt înainte de expunere. Profilaxia rabiei începe la etapa mușcăturii. Dacă trece perioada de incubație pacientul nu mai poate fi salvat.
• Vaccinaţi animalele de companie.
• Supravegheați animalele și nu le lăsaţi să hoinărească liber.
• Nu aruncaţi în curte resturi menajere, care ar putea atrage animale sălbatice sau fără stăpân.
• Învăţaţi copii să nu atingă animale necunoscute, chiar dacă par prietenoase.
• Evitați prinsul în capcane a animalelor de pradă.
• Consultați medicul veterinar în cazul apariției a unor simptome de boală la animal.
• Evitați contactul cu animalul bolnav.
Dacă aţi fost muşcaţi de un animal:
• Spălaţi profund rana cu apă şi săpun timp de câteva minute (10-15 minute).
• Prelucraţi marginile rănii cu soluții de alcool etilic 70% sau iod 5%.
• Adresaţi-vă de urgenţă la medic.
• Informaţi autorităţile sanitar veterinare din localitate.
Dacă animalul a fost muşcat:
• Atingeţi animalul cu grijă, deoarece ar putea să vă muşte. Protejaţi mâinile cu mănuşi.
• Solicitaţi de urgenţă ajutorul medicului veterinar. Animalul trebuie vaccinat în primele 72 de ore de la muşcătură.
Foto Imago