Tuse, febră, scurtarea respiraţiei, simptomele oficiale coronavirus! Institutul Naţional de Sănătate Publică a actualizat definiţiile de caz COVID-19 (DOCUMENT)

Simptomele oficiale COVID

Potrivit INSP, criteriile clinice care se au în vedere la stabilirea diagnosticului sunt cel puţin unul din următoarele semne şi simptome: tuse, febră, scurtarea respiraţiei, debut brusc al anosmiei, ageuziei sau disgeuziei.

Pentru copiii cu vârsta de până la 16 ani, care prezintă manifestări gastrointestinale (vărsături, diaree), neasociate cu alimentaţia, se poate suspecta infecţia cu SARS-CoV-2.

Criteriile actualizate includ:  

1.Criterii clinice  

Orice persoană care prezintă cel puţin unul din următoarele semne şi simptome:  

- tuse  

- febră  

- scurtarea respiraţiei  

- debut brusc al anosmiei, ageuziei sau disgeuziei  

Simptome şi semne adiţionale mai puţin specifice pot include cefalee, frisoane, mialgii, astenie, vărsături şi/sau diaree 

Pentru copiii cu vârsta până la 16 ani care prezintă manifestări gastro-intestinale (vărsături, diaree) neasociate cu alimentaţia, se poate suspecta infecţia cu SARS-CoV-2.  

2.Criterii de diagnostic imagistic 

Evidenţe radiologice de leziuni compatibile cu COVID-19  

3. Criterii de laborator  

Detecţia acidului nucleic sau a antigenului SARS-CoV-2 într-o probă biologică 

Testul rapid antigenic ar trebui efectuat în maximum 5 zile după data debutului sau în maximum 7 zile după data expunerii. Dacă data expunerii nu este cunoscută, testul rapid antigenic ar trebui efectuat cât mai curând posibil.  

Detecţia acidului nucleic prin NAAT/RT-PCR se va efectua de elecţie din probe de exsudat nasofaringian şi orofaringian iar, în formele severe, din spută sau aspirat traheobronşic 

4.Criterii epidemiologice 

Cel puţin unul dintre următoarele:  

- contact direct cu un caz confirmat cu COVID-19 în perioada de 10 zile anterioară datei debutului;  

- rezident sau personal al unei instituţii pentru îngrijirea persoanelor vulnerabile în perioada de 10 zile anterioară datei debutului, instituţie în care transmiterea SARS-CoV-2 a fost confirmată 

Clasificarea cazurilor  

A. Caz posibil  

Orice persoană care întruneşte criteriile clinice  

B. Caz probabil  

Orice persoană care întruneşte criteriile clinice şi care are legătură epidemiologică cu un caz confirmat SAU Orice persoană care întruneşte criteriile de diagnostic imagistic 

C. Caz confirmat  

Orice persoană care întruneşte criteriile de laborator  

Testarea pentru SARS-CoV-2 este obligatorie pentru toate cazurile posibile.  

Caz probabil de infecţie cu VOC Omicron  

Persoana cu rezultat pozitiv la NAAT sau test rapid antigenic pentru SARS-CoV-2 SI una dintre urmatoarele: esec la detectia genei S sau rezultat pozitiv la screening de varianta pentru mutatiile caracteristice VOC Omicron sau este contact al unui caz probabil sau confirmat cu VOC Omicron  

Caz confirmat de infecţie cu VOC Omicron  

Persoana cu rezultat confirmat prin secventiere pentru VOC Omicron 

Documentul se mai referă la definirea contactului direct, dar şi la Definiţiile de caz COVID-19 asociat asistenţei medicale (IAAM).  

Deces cauzat de COVID-19  

Decesul cauzat de COVID-19 este definit ca decesul survenit la un pacient confirmat cu COVID-19, cu excepţia situaţiilor în care există o altă cauză clară de deces care nu poate fi în relaţie cu COVID-19 (ex.traumatism, hemoragie acută majoră, infarct miocardic acut, accident vascular cerebral acut, septicemie cu germen identificat prin hemocultura etc) şi la care nu a existat o perioadă de recuperare completă între boală şi momentul decesului.

Decesul la un pacient confirmat cu COVID-19 nu poate fi atribuit unei boli pre-existente (de ex. cancer, afecţiuni hematologice etc.) şi COVID-19 trebuie raportat ca şi cauză a decesului, independent de condiţiile medicale pre-existente care se supectează că au favorizat evoluţia severă a COVID-19. COVID-19 trebuie menţionat pe certificatul de deces drept cauză a decesului pentru toate persoanele decedate la care COVID-19 a cauzat sau se presupune că a cauzat sau a contribuit la deces.

Recomandările de testare

Documentul prevede, de asemenea, criterii pentru iniţierea testării pentru SARS-CoV-2, defalcat pentru persoanele vaccinate şi cele nevaccinate.  

În ceea ce priveşte personalul medico-sanitar nevaccinat, recomandarea este să se testeze cu teste antigen la fiecare trei zile sau cu test RT-PCR la şapte zile, dacă rata de incidenţă trece de 1,5 la mie. Personalul nevaccinat din unităţile care tratează pacienţi cu variantele Delta sau OMICRON se va testa periodic indiferent de incidenţă.

Testarea periodică a personalului medical. 

Personalul medico-sanitar si auxiliar asimptomatic:

- nevaccinat împotriva SARS-CoV-2 sau cu schema de vaccinare incompletă si care nu a avut niciodată boala;

- nevaccinat împotriva SARS-CoV-2 sau cu schema de vaccinare incompletă si care a trecut prin boală, dar la care au trecut mai mult de 180 zile de la data primului test pozitiv, se va testa prin test rapid antigenic la interval de 3 zile sau prin test RT-PCR/NAAT o data la 7 zile.  

Aceasta testare se solicită în următoarele situatii:  

- in conditiile in care rata cumulata a incidentei cazurilor noi de imbolnavire din ultimele 14 zile, din unitatea administrativ teritoriala, raportata la 1000 de locuitori este mai mare sau egala cu 1,5;  

- pentru unitati sanitare care ingrijesc pacienti confirmati cu varianta Delta sau Omicron a SARS-CoV-2, indiferent de rata de incidenta din unitatea administrativ teritorială 

”Personalul medico-sanitar si auxiliar asimptomatic vaccinat împotriva SARS-CoV-2 cu schema completă, precum si cel care a trecut prin boala, dar la care au trecut mai puţin de 180 zile de la data primului test pozitiv, documentat cu bilet de externare din spital si/sau buletinul de analiza cu rezultat pozitiv, nu necesita testare periodică”, se mai arată în document.  

Documentul integral al INSP aici!

Foto shutterstock.com