Ce este bruxismul și cum se manifestă?

Bruxismul este scrâşnirea dinţilor şi încleştarea maxilarului. Scrâşnitul dinţilor se produce la fel prin încleştarea maxilarului, dar cu mişcări de lateralitate şi producerea unui sunet specific. Bruxismul poate fi centric (încleştarea) şi excentric (scrâşnirea). Bruxismul în esenţă este caracterizat de activitatea parafuncţională musculară cu efecte nocive asupra elementelor aparatului dento-maxilar.

Pe lângă scrâșnit, bruxismul se caracterizează prin dureri la nivelul articulațiilor mandibulei, pe care pacienții le confundă cu dureri la nivelul urechilor, gâtului sau cu durerile de cap. Uneori, dinții ajung să se tocească, până la faza dureroasă când este expus interiorul dintelui. Numărul de episoade, durata lor totală și intensitatea acestora diferă de la pacient la pacient.

Bruxismul poate fi întâlnit atât în rândul adulților, cât și la copii. În cazul copiilor, bruxismul poate fi cauzat de o erupție dentară.

Bruxismul poate fi:

1. Nocturn - persoanele care suferă de bruxism nocturn își strâng și/sau freacă dinții, în mod involuntar, în timpul somnului. Acesta este asociat și cu alte tulburări de somn, precum sforăitul și apneea (pauzele în respirație).
2. Diurn - se manifestă la fel ca cel nocturn, însă durerile au o intensitate ascendentă în cursul zilei.

Numărul pacienților care suferă de bruxim este în creștere. Principala cauză a bruxismului este stresul, anxietatea și afecțiunile de natură emoțională, însă există și alte cauze, precum:

• traume cerebrale 
• moștenire genetică
• malocluzie rezultată în urma unei lucrări protetice incorecte

Factorii psihosociali şi psihopatologici sunt considerați ca având un rol primordial în dezvoltarea afecțiunii. Bruxismul este o supapă a stresului contribuind la descărcarea psihologică.

Nivelul stresului emoţional este cel care are o influenţă decisivă asupra activităţii musculare parafuncţionale. Stresul emoţional induce creşterea tonusului musculaturii şi declanşează activitatea parafuncţională.

O combinaţie de stres psihologic şi trăsăturile specifice de personalitate au un rol important în apariţia bruxismului nocturn. De asemenea factori ca neurotrasmiţătorii; structura somnului; dependenţa de nicotină, droguri, medicamente şi alcool; refluxul gastroesofagial; tulburări afective şi de mişcare; toate acestea, pe baza genetică, fiziologică şi psihologică, pot duce la apariţia bruxismului, ca urmare a dereglărilor aparatului dento-maxilar şi a altor sisteme periferice. Există o corelaţie între stres, bruxism şi disfuncţie temporo-mandibulară (DTM).

Afecțiunea poate fi asociată și cu alte tipuri de boli, cum ar fi demența, tulburările de reflux gastroesofagian, Parkinson, epilepsia, pavorul nocturn, deficitul de atentie sau hiperactivitatea (ADHD).

Simtomele specifice bruxismului sunt următoarele:

• Hipersensibilitate
• Pierderea dinţilor
• Anxietate, stres şi tensiune
• Dureri de gât
• Depresie
• Tinitus
• Otalgii
• Dureri de cap
• Migrene
• Insomnie
• Tulburări alimentare

Semnele specifice bruxismului sunt următoarele: 

• Uzura dentară
• Abfracţia
• Fracturi dentare
• Mobilitate dentară
• Hipercimentoză
• Recesiuni gingivale
• Limbă indentată
• Prezenţa liniei albe bucale
• Prezenţa torusurilor mandibulare/maxilare
• Hipertrofia muşchilor masticatori
• Limitarea abilitaţii de deschidere a gurii

Această afecțiune poate fi diagnosticată de medicul stomatolog la un control de rutină. Medicul va examina dinții pentru a observa dacă pacientul prezintă sensibilitate ridicată la nivelul mușchilor mandibulei sau dacă există semne ale uzurii smalțului dentar.  Pe lângă examinarea de către medic, pacientul poate efectua o radiografie dentară sau o tomografie computerizată, pentru a evalua starea rădăcinilor dentare și a osului maxilar. 

Obiectivele tratamentelor sunt îndreptate spre diminuarea potenţialului nociv produs de bruxism. Sunt propuse câteva metode: terapii psihologice, tratament medicamentos, ocluzal şi medicină fizică.

În cazul copiilor, bruxismul dispare o dată cu înaintarea în vârstă, de obicei până în perioada adolescenței.

Tratamentul stomatologic cel mai comun şi eficient presupune protejarea dinţilor cu şine de relaxare musculară. Şina de relaxare musculară are urmatoarele funcţii:

1. - Protecţia dinţilor de la uzură
2. - Profilaxia fracturilor dentare
3. - Profilaxia deplasărilor dentare
4. - Stabilizarea ocluziei dentare
5. - Reducerea tensiunii asupra structurii craniomandibulare datorită distribuirii optimale a încărcăturii ocluzale

Gutiere

Special concepută pentru bruxism este gutiera. Gutiera de bruxism este o protecție pentru dinți, mobilă, transparentă sau colorată. Se poate aplica fie pe arcada mandibulei, fie pe arcada superioară a maxilarului, și are ca scop protejarea dinților împotrivă uzurii accentuate cauzate de scrâșnirea dinților. Acest dispozitiv nu vindecă, ci doar controleaza afecțiunea.

Coroane dentare 

Dacă smalțul dinților este deteriorat profund și dinții sunt sensibili, coroanele dentare pot fi folosite pentru a remodela aspectul plăcut al dinților. 

Controlul anxietății și al stresului prin psihoterapie, meditație, sport.

Foto Imago