Medicul sexolog Cătălina Andrei: ”Există un instrument special care poate evalua câtă cantitate de emoție există în rezervor”
- Cum se traduc problemele de sexualitate? Cum le descriu pacienții?
Vreau să menționez că eu, ca medic sexolog, abordez un rol nou în medicină -acela de medic modern. Rolul acesta înseamnă intenții și abilități diferite. Intenționez să deblochez și să schimb modelul de comunicare actual din relația medic-pacient, să deschid dialoguri și teme care nu au mai fost deschise și să tratez pacienții fără medicamente sau operații.
Iată o imagine de ansamblu a relației medic-pacient: în cabinet se prezintă pacienții care descriu EFECTE și modificări pe care le resimt în organism fără a putea numi boala. Datoria medicului este să adune aceste informații și efecte și să precizeze care este organul care suferă.
De cele mai multe ori, nu are legătură ceea ce povestește pacientul cu boala reală. E ca și cum există un cui în talpă, ascuns, și pacientul se plânge că, după ce a șchiopatat câteva zile, acum îl doare foarte tare coloana și vrea niște pastille de durere de spate. Așa se întâmplă și în disfuncțiile sexuale traduse prin IMPOSIBILITATEA/ LIPSA contactului sau actului sexual (efect, nu boală). Acest efect poate fi descris în nenumărate moduri. Frecvent, se prezintă la sexolog partenerul care nu are probleme, dar e dispus să îl ajute sau susțină pe cel care nu poate expune / vorbi liber pe aceasta temă. Femeile evita să abordeze subiectul și raspund numai dacă sunt întrebate de către medic. Am avut paciente care doreau copii prin fertilizare in vitro pentru că partenerul nu putea susține contactul sexual sau partenera refuza participarea datorită unei dureri intense. În concluzie, pacienții descriu în zeci de moduri un efect care nu are legătură cu cauza/sursa reală.
- Când apar aceste probleme?
Nu există un moment anume în care apare sau se manifestă o boală, oricare ar fi ea. Exista un moment în care pacientii decid singuri că pot discuta cu un medic pentru că nu mai suporta ce li se întâmplă. Pacienții sunt în egală măsură bărbați și femei. Pacienții pot avea orice vârstă (adolescenți, tineri adulți sau generația 40+, 50+, 60+) . În cabinet se prezintă mai frecvent cei care sunt atenți cu corpul lor sau cei care consideră că actul sexual face parte din activitățile benefice vieții (cum este sportul sau o alimentație sănătoasă). Din păcate, în Romania, prezența la medic este fie tardivă, fie deloc, oricare ar fi boala sau manifestarea de bază.
- Ce poate face un bărbat când observă că e impotent?
“OBSERVA” este primul pas pe care pacientul îl face în legătura cu comportamentul lui sexual, inclusiv în cazul femeilor. Conștientizează că nu mai există dorină, excitație, entuziasm, frecvență- periodicitatea cu care era obișnuit. Apoi își pune semne de întrebare. În cazul în care se repetă sau durează de o perioadă lungă de timp, decizia următoare constă în a consulta un specialist. Discuția se simplifică și complică în acelați timp în cazul bărbaților pentru că:
*excitația/ erecția se poate măsura cu ochiul liber (la femei nu)
*dorinșa poate fi subiectivp/ impotenșa să se manifeste doar față de o anumită parteneră
*impotenta poate fi blocată de boli sau tratamente grave, care nu pot fi întrerupte sau necesita investigații suplimentare și de lungă durata.
În concluzie, pașii principali sunt: observă și discută cu un specialist. Apoi să urmeze planul și soluțiile oferite de medic pe baza informațiilor și argumentelor medicale.
- Cum se traduce colaborarea ginecologie-urologie?
Provocarea este dată de această “colaborare între specialități”. Ea există când cazurile sunt complexe, dar nu numai între ginecolog și urolog. 1 din 10 pacienți care se prezintă la sexolog au o boală de bază care determină probleme sexuale. Poate fi diabet, boală cardiacă, tulburări endocrinologice, boli ale coloanei vertebrale etc. Urologul este frecvent implicat deoarece la bărbat uretra face corp comun cu restul organului sexual și dacă există o suspiciune de boală la acest nivel, doar urologul o poate rezolva. La femei, vezica și uretra sunt vecine cu uterul și vaginul. Toate 4 sunt evaluate la un consult inițial și, din nou, dacă există o suspiciune de patologie a vezicii sau uretrei, vor fi diagnosticate și tratate de urolog.
Subiectul sensibil de care vorbeam mai sus este reprezentat de TIMPUL PETRECUT DE CĂTRE MEDIC ȘI DE CĂTRE PACIENT PENTRU A AFLA CARE ESTE “cuiul din talpă”. Spuneam că 1 din 10 pacienți are manifestări în asociere cu alte boli. Acest pacient va avea nevoie de explicații suplimentare că să înțeleagă și să accepte un proces lung de investigații și un eventual răspuns nefavorabil în ceea ce privește tratamentul (unele boli necesită operatii, tratamente agresive sau devierea subiectului în alte direcîii daca boala este avansată/ complicată).
- Ce boli determină cel mai frecvent impotența?
10% din disfuncțiile/ problemele sexuale apar pentru că un organ suferă (inima, pancreas, uter, ovare, prostată, măduva spinării etc).
Restul de 90% din problemele sexuale apar datorită emoțiilor negative. Pot fi cantități mici de emoții care să determine efecte minore, sau pot fi cantități mari de emoții, accumulate pe o perioadă mai mare și care duc în final la suferințe mai mari. Emoțiile negative pot fi comparate cu fisurile/ avariile apărute în construcția unei case. Ignorându-le, practic, nu luăm în considerare că aceste avarii pot duce la defecte și mai mari. În concluzie, emoțiile determină frecvent tulburări în activitatea sexuală și nu privesc doar bărbații, ci în egală măsură și femeile. De menționat că aceste emoții nu se limitează doar la relația cu partenerul, ci și la relația cu sănătatea organismului.
- Dacă impotența are o cauză psihologică, se poate rezolva?
Da, dacă este o formă emoțională ușoară-medie, impotență se poate rezolva. Vreau să subliniez din nou că absența răspunsului sexual (impotența) este un efect al unui blocaj emotional și cauza este alta. Dacă am realizat că beau zilnic limonadă fără zahăr (efect), trebuie să analizez care este motivul pentru care lipsesc unele ingrediente (cauză). Această analiză-cercetare necesită timp, răbdare, implicare și support de ambele părți, medic-pacient.
- Dar o femeie care nu mai are chef de viață sexuală...
Din nou discutăm despre un efect ( chef= dorință= entuziasm= motivație). Aceasta “lipsă de chef” are în spate o cauză pe care o vom descoperi împreună și o vom rezolva/ trata specific. Femeile au o calitate pe care eu am observant-o de-a lungul anilor. Radiază. Nu glumesc, când sunt la începutul unei relații sau nu sunt într-o relație, radiază energie, căldură, sănătate, un aer de prospețime. Dacă te uiți pe stradă într-o zi normală, vei putea decide fără niciun efort cine “strălucește” și cine nu, cine e în primele luni de relație sau cine e în căutarea unui partener, cine face pași inconjurat de nori, griji și gânduri gri. Mi-am propus ca pe viitor să am un cabinet care să ofere în timp real acest film al realității: să privesc pe geam împreuna cu pacienții și să analizam în ce categorie se află: soare sau nori?
- Cum îl poate ajuta medicul sexolog pe pacient?
Sexologul ÎL CONVINGE pe pacient să participe la “o aventură a cunoașterii” în stiința comportamentului sexual, a filosofiei de viață, a cantității de iubire pe care o poate oferi. Aventura aceasta include câteva “stații” importante înaintea destinației finale. La început, sexologul se asigură că sănătatea fizică îi permite pacientului să pornească în această călătorie (evaluarea medicală a organismului și organului genital). În stațiile următoare, sexologul măsoară cantitatea de iubire pe care o are în ”rezervor“ ca să nu creeze o falsă speranță sau dezamăgiri. Există un instrument special care poate evalua câtă cantitate de emoție există în rezervor. De menționat că ne naștem toți egali și avem același rezervor, dar umplut diferit din punct de vedere al cantității și cu posibilitatea de a adăuga pe parcursul vieții. Finalul călătoriei înseamnă atingerea obiectivului: un răspuns sexual care să corespundă cu dorințele și nevoile pacientului. Scopul acestei aventuri constă în a recăpăta încredre în forțele proprii, a umple rezervorul și a fi conștient că un blocaj temporar nu este un motiv să persiste sau să repete pe viitor.
- De ce lipsa motivației (dorinței) cotidiene se exprimă și prin probleme sexuale?
Povesteam mai sus că unii oameni sunt asaltați de gânduri, griji, frici, tristeșe și ar putea fi ca o perioadă continuă de “vreme rea”, zile în care nu mai apare soarele și pe strada mea și când nu îmi mai sta capul să ies afară să mă relaxez, ci să mă blochez în casă până se va opri ploaia asta continuua. Nu există om care să nu fi avut astfel de perioade. Uneori zâmbim, uneori plângem… important este să știm că nicăieri pe pământ nu plouă încontinuu. Raportând la problemele sexuale, dacă nu există boli de organ în stadiu avansat, greu de tratat, se poate reveni la funcția și activitatea normală a persoanei și a cuplului.
- Cum a apărut această specialitate în cazul tău?
Mi-am răspuns acestei întrebări cu mulți ani în urmă. Acum mi se pare distractiv dar și complicat să ofer o explicație. Din clasa a 8-a am avut o pasiune pentru chimie - pur si simplu, aveam o viteză de reacție diferită când ni se dădea la clasă de rezolvat o problema. Am fost olimpică la această materie. Am intrat la Medicină și am uitat de chimie, până când am observant pe strada diferența de care vorbeam mai devreme (femei “radiind ca un soare” versus femei “cu nori de ploaie în jur”).
Mai în glumă, mai în serios, m-am întrebat atunci dacă unele mănânca ceva diferit, folosesc vreo cremă magică sau altceva. Am ales specialitatea ginecologie ca să aprofundez subiectul. Apoi am fost atentă la chimia și pasiunea dintre oameni pentru că mi-am dat seama că mă pot conecta foarte ușor cu unele persoane și ma puțin spre deloc cu altele.
Mi-a luat ani de zile ca să cercetez și să înțeleg că nu e nimic diferit în construcția unei femei sau a unui bărbat, ci în energia cu care se încarcă. Până să ajung la concluzia aceasta, am bifat o supraspecializare în comunicare, ginecologie estetică și sute de cărți citite pe tema emoțiilor, relațiilor și puterii de a convinge. Spuneam că toți oamenii au un rezervor egal pentru emoții și poate fi măsurată cantitatea de emoții pe care o primim și cu care ar trebui să ne descurcăm în viață.
Eu am descoperit și creat un model care să crească această cantitate de emoție cu care să radiem căldură și să alunge norii de ploaie. Așa am decis să fac medicina altfel, o medicina modernă care sa trateze pacientii altfel, fără pastile sau operații. Știu că multi vor râde și comenta sarcastic, dar am suficientă cantitate de emoție în rezervor și suficiente argumente științifice cu care să-i conving de ceea ce spun. Voi fi acel medic modern care oferă iubire ca tratamet! Pentru că iubirea este viață! Restul sunt detalii…
ShARE ÎN BUCATE - Cheesecake fără coacere cu căpșune