Mihaela Borcea a rămas cu sechele la 12 ani după intoxicația cu mercur: “Nu mă pot recupera în întregime!”
Atunci, cei doi formau o familie și au trecut printr-o perioadă grea de recuperare.
„Stările erau foarte ciudate: aveam înțepături în zona inimii, stări de amețeală, de rău, nu mă puteam ridică pentru o ora, două din pat. Două luni și jumătate a fost un coșmar, stările de rău erau inexplicabile. Mercurul a făcut ravagii în corpul meu”, povestea Mihaela Borcea.
„Medicii de la Viena mi-au spus că am nivelul de mercur de nouă ori mai mare decât normalul, iar cel de aluminiu de două ori. Am văzut cu stupoare că toate organele erau afectate: inima, creier, sângele era otrăvit, adică mă duceam clar pe un drum de pe care nu mă mai întorceam”.
Cei doi au făcut tratamente de ultimă generație într-o clinică din America. Starea lui Cristi Borcea s-a îmbunătățit mai repede, însă Mihaela nu s-a recuperat destul de repede, fiind astfel nevoită să apeleze la alte remedii pentru care a cheltuit aproximativ 20.000 de euro. La mai bine de un deceniu de la incident, fosta soție a lui Cristi Borcea, Mihaela, în vârstă de 52 de ani a explicat cum s-a întâmplat totul.
„Din păcate nu mai pot recupera în întregime istoricul, dar am învățat să mănânc cât mai sănătos, am grădină cu fructe, legume, merg mult pe jos’, a mărturisit fosta soție a lui Cristi Borcea pentru click.ro.
Intoxicația cu mercur, cum o recunoști și ce efecte devastatoare are
Cea mai importantă cale de expunere a omului la mercur este prin carnea de pește și fructe de mare. Atunci când animalele marine absorb mercur, acesta tinde să rămână în organism, unde se acumulează în timp. De obicei, peștii răpitori mari conțin concentrații mai mari de mercur, deoarece se hrănesc cu animale mai mici care au ingerat deja mercur.
Prin urmare, consumul de pești răpitori de dimensiuni mai mari, cum sunt tonul sau peștele-spadă, duce de obicei la ingerarea unei doze mai mari de mercur în comparație cu consumul de pești mai mici, care se află pe o treaptă inferioară în lanțul trofic.
Simptomele intoxicației cu mercur
Printre cele mai grave se numără apariția problemelor respiratorii, adică o acumulare de mercur la nivel pulmonar. Alte semne: tremurul, lipsa echilibrului, probleme de coordonare, sau slăbiciunea musculară.
De asemenea, există cazuri în care intoxicația cu mercur se manifestă la nivel neurologic. Mai exact, expunerea la mercurul elementar prin inhalarea vaporilor de mercur poate afecta creierul și sistemul nervos.
În acest sens, persoanele se pot confrunta cu dureri de cap, amețeli, iar în cele mai grave cazuri cu declinul funcțiilor cognitive și chiar și cu pierderea vederii.
Pe măsură ce nivelele de mercur din organism cresc, simptomele se înmulțesc. Acestea pot varia în funcție de vârsta și expunerea persoanei.
La adulții cu otrăviți cu mercur, simptomele ar putea fi: slăbiciune musculară, gust metalic în gură, greață și vărsături, probleme cu abilitățile motorii sau senzația de necoordonare, incapacitatea de a simți mâinile, fața sau alte zone ale corpului, modificări ale vederii sau ale vorbirii, dificultăți de respirație, dificultăți la mers.
La copii, simptomele ar fi: afectarea deprinderile motorii, probleme de gândire sau de rezolvare a problemelor, dificultăți de învățare a cuvintelor sau de înțelegere a limbii, probleme cu coordonarea mâini-ochi.