<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?>
<rss version="2.0">
<channel>
        <title>Stiri  @ doctordebine.ro</title>
        <link>https://doctordebine.protv.ro/advertoriale</link>
        <description>Stiri  @ doctordebine.ro</description>
        <copyright>(c) doctordebine.ro 2026</copyright>
        <ttl>10</ttl>
        <date>2026-10-30 07:02:21</date>
        <webMaster>webmaster@doctordebine.ro</webMaster>
        <item>
            <title><![CDATA[Când este momentul ideal pentru a începe reabilitarea după un accident vascular cerebral (AVC)]]></title>
            <link>https://doctordebine.protv.ro/stiri-medicale/cand-este-momentul-ideal-pentru-a-incepe-reabilitarea-dupa-un-accident-vascular-cerebral-avc.html</link>
            <category></category>
                            <description>&lt;img src='https://assets.protv.ro/assets/doctordebine/2026/10/29/image_galleries/2687/cand-este-momentul-ideal-pentru-a-incepe-reabilitarea-dupa-un-accident-vascular-cerebral-avc_size6.jpg' width='400' height='250' /&gt;<![CDATA[În fiecare an, pe 29 octombrie, este marcată Ziua mondială de prevenire a accidentului vascular cerebral (AVC), pentru a informa populația despre factorii de risc ai acestei afecțiuni, măsurile de protecție a sănătății și necesitatea intervenției medicale rapide.]]></description>
                <body><![CDATA[Reducerea riscului de AVC începe cu prevenirea și controlul factorilor de risc. Pentru aceasta, este necesar să monitorizăm periodic tensiunea arterială, să adoptăm o alimentație echilibrată, să practicăm activitate fizică în mod constant, să renunțăm la fumat și să evităm consumul excesiv de alcool. La fel de importantă este monitorizarea și tratarea unor afecțiuni precum diabetul, tulburările de ritm cardiac și nivelul crescut al colesterolului. Potrivit estimărilor internaționale, până la 90% dintre accidentele vasculare cerebrale ar putea fi prevenite prin gestionarea factorilor de risc. În cazul unui AVC, diagnosticarea și inițierea promptă a tratamentului pot face diferența. Recunoașterea simptomelor și apelarea imediată a serviciului de urgență 112 sunt decisive. Apariția bruscă a asimetriei feței, slăbiciunii sau amorțelii unui braț ori picior, în special pe o singură parte a corpului, precum și dificultățile de vorbire sau de înțelegere pot indica un AVC. În astfel de situații, solicitarea imediată a ajutorului medical poate salva viața și îmbunătăți șansele de recuperare. De Ziua Mondială a Accidentului Vascular Cerebral, Societatea Română de Reabilitare Medicală (SRRM) atrage atenția asupra unui moment decisiv din drumul pacientului: începutul reabilitării. Poziția societății este că reabilitarea medicală se inițiază încă din perioada spitalizării, imediat ce starea pacientului este stabilă, cu medicul de reabilitare medicală ca parte a echipei din jurul pacientului cu AVC. Reabilitarea medicală în cazul pacienților care au suferit un AVC În România, între 55.000 și 65.000 de persoane suferă anual un AVC, potrivit prof. univ. dr. Mădălina Iliescu, președintele SRRM, estimări făcute pe baza datelor Organizației Mondiale a Sănătății. Un registru național dedicat lipsește, iar cifrele rămân astfel aproximative. Și accesul la reabilitare este limitat: doar jumătate dintre cei aproximativ două milioane de români care au nevoie de o formă de reabilitare medicală beneficiază de ea într-un an, arată datele SRRM. Pentru un român care a avut un AVC, diferența se vede în lucrurile simple: dacă poate ridica brațul, face câțiva pași în siguranță, vorbește și înghite fără probleme, se descurcă singur sau depinde de cei din jur. Cu cât planul de reabilitare medicală pornește mai devreme, cu atât mai bine pot fi protejate aceste capacități. Îngrijirea într-o unitate specializată pentru AVC, cu o echipă multidisciplinară, reduce riscul de deces sau de dependență: o analiză Cochrane din 2020 a asociat-o cu șanse cu aproximativ un sfert mai mici. Momentul și intensitatea rămân însă decizii medicale. Studiul AVERT, publicat în The Lancet, a arătat că mobilizarea foarte intensă în primele 24 de ore nu a ajutat, ci a fost asociată cu un rezultat mai slab la trei luni. Reabilitarea potrivită este cea începută la timp, în doza potrivită, sub supraveghere medicală, nu efortul maxim făcut cât mai repede. În România, Ministerul Sănătății a anunțat în 2023 un program prioritar pentru neuroreabilitarea precoce a pacienților cu AVC acut în secțiile de neurologie, cu finanțare directă pentru spitale. Medicul de reabilitare medicală, adică specialistul în medicină fizică și de reabilitare, poate conduce procesul mai departe: evaluează clinic și funcțional pacientul, stabilește obiectivele într-un Plan Individual de Medicină Fizică și de Reabilitare și coordonează kinetoterapeuții, logopedul, psihologul și ceilalți specialiști ai echipei. Pacientul cu AVC are, în jurul lui, o echipă solidă, de la medicul de urgență și neurolog, până la asistente și imagiști. Medicul de reabilitare medicală completează această echipă cu o perspectivă care privește viitorul pacientului: ce poate face în ziua a cincea, în luna a treia și la un an. Reabilitarea poate începe încă din spital, imediat ce starea este stabilă, iar cu cât amânăm, cu atât scad șansele ca rezultatele să fie optime. Din păcate, parcursul pacientului nu este pe deplin înțeles de toți colegii din specialitățile implicate, iar uneori omul se pierde în sistem , declară prof. univ. dr. Mădălina Iliescu, președintele Societății Române de Reabilitare Medicală (SRRM), medic primar de medicină fizică și de reabilitare. AVC: Ce se întâmplă când reabilitarea întârzie Fără reabilitare la timp, consecințele AVC se pot agrava: pierderea forței și a echilibrului, dificultăți de vorbire și de înghițire, durere, rigiditate, riscul de căderi și pierderea autonomiei. Spasticitatea, adică încordarea involuntară a mușchilor, este una dintre cele mai frecvente. Potrivit prof. Iliescu, între 20% și 40% dintre pacienții cu AVC o dezvoltă, ceea ce înseamnă, aplicat la estimările de cazuri pentru România, între 11.000 și 26.000 de cazuri noi pe an. Spasticitatea se poate gestiona, dar nu dispare peste noapte și cere un management etapizat, adaptat și personalizat. Foto Imago]]></body>
                        <pubDate>Thu, 29 Oct 2026 13:27:00 +0200</pubDate>
        </item>
                <item>
            <title><![CDATA[Ce trebuie să știi despre fertilitate și FIV? Ginecolog: Testele de rezervă ovariană sunt utile, dar nu prezic șansele de sarcină]]></title>
            <link>https://doctordebine.protv.ro/sfatul-specialistilor/ce-trebuie-sa-stii-despre-fertilitate-si-fiv-ginecolog-testele-de-rezerva-ovariana-sunt-utile-dar-nu-prezic.html</link>
            <category></category>
                            <description>&lt;img src='https://assets.protv.ro/assets/doctordebine/2026/10/24/image_galleries/2686/ce-trebuie-sa-sti-despre-fertilitate-si-fiv-giencolog-testele-de-rezerva-ovariana-sunt-utile-dar-nu-prezic_size6.jpg' width='400' height='250' /&gt;<![CDATA[Fertilitatea este una dintre cele mai încărcate emoțional zone ale medicinei, de la prima decizie până la un tratament sau o pierdere de sarcină. Relația dintre medic și pacientă în managementul fertilității depășește granițele tehnice ale medicinei, devenind un parteneriat profund uman, bazat pe încredere si suport. Medicul acționează ca un ghid empatic pentru întreaga experiență emoțională a pacientei.]]></description>
                <body><![CDATA[De obicei, tratamentele de fertilitate sunt adesea un roller coaster fizic și hormonal. În această fază, medicul devine o ancoră de stabilitate pentru cele care apelează la fertilizarea in vitro. Într-un interviu pentru Doctor de Bine, Dr. Nikolaos Zygouropoulos, medic specialist Obstetrică Ginecologie, a abordat subiecte de interes major privind sănătatea femeii și obstetrica modernă. Dr. Zygouropoulos precizează că fertilitatea la femei scade semnificativ după vârsta de 35 de ani, șansele de concepție naturală fiind mai mici, din cauza reducerii rezervei ovariene și a calității ovocitelor. Riscurile de avort spontan și anomalii cromozomiale cresc în această etapă, dar majoritatea sarcinilor evoluează bine cu monitorizare adecvată: Pragul de 35 este un reper statistic, nu o sentință! 1. Cum se schimbă identitatea unei femei pe măsură ce trece prin diferite etape hormonale și cum influențează acestea relația ei cu ideea de maternitate? Dr. Nikolaos Zygouropoulos, medic specialist Obstetrică Ginecologie : Identitatea unei femei nu e un monolit, ci o poveste în mai multe capitole, iar hormonii sunt doar o parte din autor. Contează la fel de mult contextul de viață, relațiile, cariera și experiențele personale. Adolescența și anii de tinerețe: estrogenul și progesteronul modelează corpul, emoțiile și imaginea de sine. Apare întrebarea cine sunt eu? , iar maternitatea e, de regulă, o idee îndepărtată, mai degrabă un poate, cândva . Perioada fertilă (20-40 de ani): este etapa deciziilor. Pentru unele femei, dorința de a deveni mamă apare puternic și clar; pentru altele, se conturează treptat sau deloc, și ambele variante sunt firești. Fertilitatea scade progresiv după 30 de ani, mai accentuat după 35, motiv pentru care o discuție informată cu medicul ginecolog, înainte de a lua decizii, este o formă de libertate, nu de presiune. Sarcina și postpartum: este cea mai intensă transformare hormonală și identitară. Specialiștii o numesc matrescență , adică nașterea unei mame, un proces comparabil cu adolescența ca amploare. Oscilațiile emoționale sunt frecvente, iar dacă tristețea, anxietatea sau epuizarea persistă peste două săptămâni, merită discutate cu medicul, pentru că depresia postnatală este tratabilă. Perimenopauza și menopauza (după 45 de ani): scăderea estrogenului poate aduce bufeuri, tulburări de somn și variații de dispoziție, dar și o reevaluare profundă a priorităților. Multe femei descriu această etapă ca pe una a clarității și a eliberării de așteptările celorlalți. Maternitatea nu mai este o întrebare biologică, ci una de sens: ce lasă în urmă, ce îi mai rămâne de trăit. Ideea de bază: nu există un ceas biologic universal, ci un ceas personal. Hormonii pot influența dorințele și starea de spirit, dar nu decid în locul femeii. A fi femeie împlinită nu depinde de a deveni mamă, iar a deveni mamă nu definește întreaga identitate. Un sfat final: ascultă-ți corpul, informează-te din surse medicale de încredere și fă un control ginecologic anual, indiferent de etapa în care te afli. 2. Tot mai multe femei simt presiunea timpului biologic. Cum le ajutați să înțeleagă realist ce înseamnă fertilitatea după 30 și după 35 de ani? Dr. Nikolaos Zygouropoulos, medic specialist Obstetrică Ginecologie : Fertilitatea nu dispare brusc la 35 de ani. Scade gradual, iar pragul de 35 este un reper statistic, nu o sentință. După 30 de ani declinul este lent, iar majoritatea cuplurilor sănătoase reușesc în primul an de încercări. După 35 de ani scăderea se accelerează, din cauza numărului și calității ovocitelor, iar riscurile (avort spontan, anomalii cromozomiale) cresc, dar majoritatea sarcinilor evoluează bine cu monitorizare adecvată. Vârsta nu este singurul factor: contează sănătatea generală, greutatea, fumatul, afecțiunile ginecologice și factorul masculin, implicat în aproximativ jumătate dintre cazurile de infertilitate. Conform ghidurilor, evaluarea se recomandă după 12 luni de încercări sub 35 de ani și după 6 luni peste 35. Testele de rezervă ovariană (de exemplu AMH) sunt utile, dar nu prezic cu certitudine șansele de sarcină. Pentru cele care nu sunt încă pregătite, criopreservarea ovocitelor este o opțiune, de preferat înainte de 35 de ani, dar nu o garanție. Mesajul de reținut: informația corectă eliberează, nu presează. Un control ginecologic și o discuție sinceră cu medicul te ajută să decizi în funcție de viața ta, nu de frică sau de calendar. 3. Cum abordați discuțiile cu femeile care oscilează între dorința de a avea copii și dorința de a-și prioritiza cariera, libertatea sau stabilitatea emoțională? Dr. Nikolaos Zygouropoulos, medic specialist Obstetrică Ginecologie: Primul pas este să renunț la ideea că există un răspuns corect . Ezitarea nu este o problemă de rezolvat, ci o etapă firească a unei decizii mari. Rolul meu nu este să împing într-o direcție, ci să ofer informații corecte și spațiu de gândire. Încep prin a asculta: ce își dorește ea, nu ce așteaptă familia, partenerul sau societatea. Apoi separ emoția de date: discutăm deschis despre fertilitate și vârstă, fără a crea panică, pentru ca decizia, oricare ar fi ea, să fie una informată și nu una luată de frică sau din inerție. Vorbim și despre opțiuni, nu doar despre acum sau niciodată : un control ginecologic, evaluarea rezervei ovariene, eventual criopreservarea ovocitelor, pentru cele care vor să-și cumpere timp, fără promisiunea unei garanții. Dacă ambivalența este însoțită de anxietate, tristețe persistentă sau presiune în cuplu, recomand și sprijin psihologic. Nu pentru că ceva ar fi în neregulă, ci pentru că o decizie atât de importantă merită un spațiu sigur. Mesajul de reținut: nu trebuie să alegi între tine și maternitate înainte să ai toate informațiile. Poți lua decizia în ritmul tău, cu sprijin și fără vinovăție, iar încă nu știu este un răspuns perfect legitim. 4. Cum poate fi normalizată fertilizarea in vitro, astfel încât femeile care ajung la această opțiune să nu simtă rușine, vinovăție sau stigmat? Dr. Nikolaos Zygouropoulos, medic specialist Obstetrică Ginecologie: Prin limbaj, informație și empatie. FIV nu este un ultim resort sau un semn de eșec, ci o procedură medicală standardizată, folosită de peste patru decenii, prin care s-au născut milioane de copii în lumea întreagă. Primul pas este să vorbim corect: infertilitatea este o condiție medicală, recunoscută ca atare de Organizația Mondială a Sănătății, nu o vină personală. Afectează aproximativ unul din șase adulți, iar în jumătate dintre cazuri este implicat factorul masculin. Acest lucru contează, pentru că rușinea cade adesea, nedrept, doar pe umerii femeii. Al doilea pas este povestea deschisă: cu cât mai multe femei și cupluri vorbesc public despre experiența lor, cu atât mai mult dispare impresia de izolare. Un copil conceput prin FIV nu este mai puțin natural , iar o mamă care a ales această cale nu este mai puțin mamă . Al treilea pas ține de noi, medicii: comunicăm onest, fără promisiuni exagerate, explicăm că rezultatul depinde de vârstă și de contextul medical, și oferim sprijin emoțional pe tot parcursul tratamentului, inclusiv consiliere psihologică. Un ciclu nereușit nu este un eșec personal, ci o parte din statistică. Mesajul de reținut: a cere ajutor medical pentru a deveni mamă este un act de curaj și de responsabilitate, nu un motiv de rușine. 5. Ce ar trebui să știe o femeie despre înghețarea ovocitelor ca formă de autonomie reproductivă și ce limite biologice există în realitate? Dr. Nikolaos Zygouropoulos, medic specialist Obstetrică Ginecologie: : Criopreservarea ovocitelor este o opțiune reală și validă, dar nu o poliță de asigurare. Oferă mai mult timp, nu certitudine. Criopreservarea ovocitelor Ce trebuie să știi: bull; Momentul contează. Calitatea ovocitelor depinde de vârsta la care sunt recoltate, nu de cea la care sunt folosite. Cele mai bune rezultate se obțin când procedura se face înainte de 35 de ani; după 38-40 de ani, șansele scad semnificativ. bull; Cantitatea contează. Un singur ciclu nu garantează suficiente ovocite. Numărul necesar variază în funcție de vârstă și de rezerva ovariană, iar uneori sunt necesare mai multe cicluri. bull; Nu există garanții. Nu toate ovocitele supraviețuiesc decongelării, nu toate se fertilizează și nu toate ajung embrioni sănătoși. Rata de succes per ovocit este modestă, iar o sarcină ulterioară necesită tot fertilizare in vitro. bull; Procedura implică stimulare hormonală de circa două săptămâni, monitorizare ecografică și o recoltare ovocitară scurtă, sub sedare. Riscurile sunt în general mici, dar includ sindromul de hiperstimulare ovariană, rar și de obicei ușor. bull; Vitrificarea, tehnica actuală de crioprezervare, a îmbunătățit mult rezultatele, iar ovocitele vitrificate nu sunt considerate experimentale. bull; Costurile sunt reale: procedura, medicația și stocarea anuală. Limite biologice: înghețarea ovocitelor nu oprește îmbătrânirea organismului. Riscurile unei sarcini la vârste înaintate (hipertensiune, diabet gestațional, complicații obstetricale) rămân, chiar dacă ovocitele sunt tinere. Mesajul de reținut: înghețarea ovocitelor poate fi un act de autonomie, dar numai când este prezentată onest, ca o șansă în plus, nu ca o promisiune. Discută cu un specialist în fertilitate, în mod ideal înainte de 35 de ani, pentru o imagine personalizată. 6. Cum poate deveni medicul ginecolog un partener de drum, nu doar un specialist, în momentele în care femeia se confruntă cu incertitudine, frică sau dileme reproductive? Dr. Nikolaos Zygouropoulos, medic specialist Obstetrică Ginecologie: Prin ascultare înainte de recomandare. O consultație bună nu începe cu un diagnostic, ci cu întrebarea ce te preocupă cel mai mult? . Femeia care simte că este văzută și crezută are încredere, iar încrederea este baza oricărui tratament. Partenerul de drum explică pe înțelesul pacientei, fără jargon și fără grabă, și îi oferă opțiunile reale, cu avantajele și limitele lor. Decizia rămâne a ei, iar rolul medicului este să o sprijine cu informație corectă, nu să decidă în locul ei. Aceasta este, de altfel, esența practicii medicale moderne, centrate pe pacient. Contează și onestitatea: spunem deschis ce se știe, ce nu se știe și ce nu putem promite. Un nu avem încă un răspuns, dar iată cum vom afla liniștește mai mult decât o asigurare goală. Nu în ultimul rând, rămânem prezenți pe tot parcursul: la vești bune, dar mai ales la cele grele, într-un tratament nereușit sau într-o sarcină complicată. Și știm când să implicăm și alți specialiști, de la psiholog la nutriționist sau medic supraspecializat în infertilitate, pentru ca femeia să nu poarte singură greul deciziei. Mesajul de reținut: un medic bun nu are toate răspunsurile, dar rămâne alături în timp ce le căutați împreună. 7. În ce fel se reflectă schimbările hormonale în emoțiile femeii și cum poate fi ea ajutată să nu interpreteze aceste fluctuații ca slăbiciuni ? Dr. Nikolaos Zygouropoulos, medic specialist Obstetrică Ginecologie : Hormonii nu controlează emoțiile, dar le influențează intensitatea. Estrogenul și progesteronul acționează asupra sistemelor cerebrale care reglează dispoziția, somnul și reacția la stres, așa că sensibilitatea emoțională poate varia pe parcursul ciclului, în sarcină, postpartum și în perimenopauză. Cele mai vizibile momente sunt zilele de dinaintea menstruației, perioada de după naștere și tranziția spre menopauză. Dacă tristețea sau anxietatea persistă peste două săptămâni după naștere, ori afectează viața de zi cu zi în orice altă etapă, este nevoie de un consult medical, pentru că aceste stări se tratează eficient. Pentru a nu le privi ca pe o slăbiciune, începem prin a le normaliza: au o bază biologică reală, nu sunt capriciu. Un jurnal al stării de spirit ajută la recunoașterea tiparelor, iar somnul, mișcarea și sprijinul psihologic fac diferența. Totodată, nu punem totul pe seama hormonilor: stresul și contextul de viață contează la fel de mult. Mesajul de reținut: sensibilitatea nu este o slăbiciune, ci o informație. Când înțelegi ce se întâmplă în corpul tău, te poți asculta fără rușine și poți cere ajutor fără vinovăție. 8. Ce observați la femeile care amână maternitatea din motive personale sau profesionale și cum le poate ghida un medic spre o decizie echilibrată? Dr. Nikolaos Zygouropoulos, medic specialist Obstetrică Ginecologie : Observ, în primul rând, că amânarea este rareori o lipsă de dorință. Cel mai adesea este o decizie rațională: femeile își așteaptă stabilitatea financiară, un partener potrivit sau un moment profesional favorabil. Ele nu sunt neglijente , ci prudente, dar uneori nu au informații clare despre cât de mult contează timpul. Mai observ un amestec de presiune și vinovăție: față de carieră, față de partener, față de propriul corp. Multe vin la consult fără să fi primit vreodată o discuție sinceră despre fertilitate. Rolul medicului este să ofere informația completă, fără presiune sau panică și fără judecată: cum evoluează fertilitatea cu vârsta, ce opțiuni există (evaluarea rezervei ovariene, criopreservarea ovocitelor sau a embrionilor) și care sunt limitele lor reale. Apoi decizia rămâne a ei, luată în ritmul și în contextul propriei vieți. Un control ginecologic anual și o discuție despre planurile reproductive, chiar și atunci când sarcina nu este încă în plan, ajută la o decizie luată din cunoaștere, nu din presiune. Mesajul de reținut: nu există un moment perfect, dar există o decizie informată. Iar aceasta începe cu o conversație sinceră cu medicul tău. 9. Cum se schimbă relația femeii cu propriul corp atunci când intră în proceduri precum FIV, monitorizare hormonală sau investigații repetate? Dr. Nikolaos Zygouropoulos, medic specialist Obstetrică Ginecologie : Corpul, care până atunci era pur și simplu al ei , devine brusc un subiect de analiză: ecografii, analize, injecții, grafice, rezultate. Multe femei descriu senzația de a fi pacientă 24 de ore din 24 și de a pierde controlul asupra propriului corp. Pot apărea frustrare, neîncredere ( corpul meu nu face ce ar trebui ) sau chiar vinovăție, deși infertilitatea nu este o vină personală. La acestea se adaugă efectul medicației hormonale: balonare, oboseală, sensibilitate emoțională, variații de dispoziție. Toate sunt reale, trecătoare și nu reprezintă o slăbiciune. Un medic poate ajuta explicând fiecare pas, astfel încât procesul să nu fie o succesiune de proceduri neînțelese, și validând emoțiile, inclusiv pe cele dificile. Contează la fel de mult recunoașterea efortului ei și oferirea sprijinului psihologic ca parte firească a tratamentului, nu ca ultimă soluție. Ajută și micile gesturi de reconectare cu propriul corp: mișcare blândă, somn, relaxare, momente care nu au nicio legătură cu tratamentul. Mesajul de reținut: corpul tău nu este un proiect eșuat și nu se reduce la rezultatele din analize. Ai dreptul să fii în același timp pacientă și om, cu toate emoțiile care vin la pachet. 10. Ce înseamnă, în practică, un medic ginecolog care conține femeia mdash; emoțional, informațional și uman și de ce este această încredere esențială în orice etapă a fertilității? Dr. Nikolaos Zygouropoulos, medic specialist Obstetrică Ginecologie : A conține o pacientă înseamnă a-i oferi un spațiu sigur în care poate fi vulnerabilă fără să fie judecată sau grăbită. Nu înseamnă a-i lua povara, ci a o purta împreună cu ea. Emoțional: ascult fără să întrerup, accept emoțiile (frica, rușinea, speranța, dezamăgirea) fără să le minimalizez și rămân calm când ea nu poate fi. Un înțeleg că e greu spus sincer valorează mai mult decât o frază de încurajare automată. Informațional: explic clar, pe înțelesul ei, ce se întâmplă, ce urmează și ce nu putem promite. Informația corectă, dozată cu răbdare, reduce anxietatea, în timp ce necunoscutul o amplifică. Uman: o văd ca pe un om întreg, cu viața, relațiile și temerile ei, nu doar ca pe un dosar medical. O întreb ce își dorește ea, îi respect ritmul și rămân alături și când rezultatele nu sunt cele sperate. De ce contează: fertilitatea este una dintre cele mai încărcate emoțional zone ale medicinei, de la prima decizie până la un tratament sau o pierdere de sarcină. Încrederea face ca femeia să vină la control la timp, să spună adevărul despre simptome, să înțeleagă tratamentul și să ia decizii fără frică. Fără încredere, apar amânări, tăceri și singurătate. Mesajul de reținut: medicina oferă soluții, dar încrederea oferă curajul de a le alege. Când te simți ascultată și respectată, drumul, oricât de lung, nu mai este parcurs de una singură. Foto Imago]]></body>
                        <pubDate>Sat, 24 Oct 2026 12:18:00 +0300</pubDate>
        </item>
                <item>
            <title><![CDATA[Dr. Lisa Mosconi a participat LIVE la evenimentul Let s Talk About Menopause]]></title>
            <link>https://doctordebine.protv.ro/stil-de-viata/dr-lisa-mosconi-a-participat-live-la-evenimentul-zlet-s-talk-about-menopause.html</link>
            <category></category>
                            <description>&lt;img src='https://assets.protv.ro/assets/doctordebine/2026/10/22/image_galleries/2685/dr-lisa-mosconi-a-participat-live-la-evenimentul-zlet-s-talk-about-menopause_size6.jpeg' width='400' height='250' /&gt;<![CDATA[Dr. Lisa Mosconi, una dintre cele mai importante voci internaționale în cercetarea creierului feminin, a participat LIVE la evenimentul Let s Talk About Menopause .]]></description>
                <body><![CDATA[Dr. Lisa Mosconi, una dintre cele mai cunoscute neurocercetătoare la nivel mondial în domeniul sănătății creierului feminin, autoare a bestsellerurilor The Menopause Brain, The XX Brain și Brain Food, s-a întâlnit LIVE online, în premieră cu publicul din România în cadrul evenimentului Let s Talk About Menopause , găzduit de Ileana Badiu și Ana Bitu, la Palatul Parlamentului, în fața a 700 de femei în sală și peste 2000 online și a multor medici care tratează și explică efectele perimenopauzei și menopauzei. Recunoscută pentru cercetările sale privind relația dintre estrogen, funcționarea creierului, menopauză și sănătatea neurologică pe termen lung, dr. Lisa Mosconi a vorbit despre unul dintre cele mai puțin înțelese aspecte ale menopauzei: impactul schimbărilor hormonale asupra creierului, a arătat imagistic creierul femeii din trei etape diferite ale vieții, a încurajat sportul, alimentația sănătoasă, somnul, relaxarea și grija de sine ca precauție pentru efectele transformărilor inerente, dar a și subliniat pasul uriaș pe care îl face cercetarea condusă de ea în prezent în studiul, gestionarea și tratarea efectelor menopauzei. Suntem în plin program global de cercetare pe 200 de milioane de femei din întreaga lume, finanțat cu 50 de milioane de dolari, pentru 3 ani, care are ca obiectiv principal reducerea la jumătate a riscului de Alzheimer pentru peste 330 de milioane de femei la nivel global până în anul 2050. Femeile au un risc de Alzheimer pe parcursul vieții mult mai mare decât bărbații (1 din 5 femei, comparativ cu 1 din 10 bărbați). Transformările biologice asociate cu Alzheimer încep de fapt în creierul femeilor în perioada de midlife (menopauză și perimenopauză), din cauza scăderii drastice a nivelului de estrogen, care funcționează ca un combustibil pentru neuroni. Trasăm prin acest proiect harta de intervenție timpurie pentru a stopa degradarea cognitivă înainte de apariția simptomelor. , a declarat dr. Lisa Mosconi, renumita neurocercetătoare, aflată la prima interacțiune cu publicul din România, plăcut impresionată de implicarea liderilor de opinie, a medicilor și a publicului în informarea și educarea în domeniul menopauzei. Aflată la a 15-a ediție, Let s Talk About Menopause , organizată de SuperAge partener al Asociației Sunt la Menopauză si Regina Maria, continuă să aducă în spațiul public informație medicală, experiențe reale și conversații necesare despre sănătatea, viața și starea femeilor mature din România. Am început această serie de evenimente pentru că mi-am dorit să știe cât mai multe femei ce trebuie să facă atunci când nu se mai regăsesc în corpul lor, în mintea lor, în relația cu cei pe care îi iubesc. Inițial, îmi doream să mă întâlnesc cu femei ca mine, ca într-o terapie de grup. La primul eveniment, au venit cam 200 și atunci am simțit că trebuie să merg mai departe. În ultimii 2 ani, m-am văzut cu 15 000 de femei care își doreau să găsească răspunsuri la întrebări. Așa am ajuns să adun întrebări, să discut cu specialiști și să întreb în locul lor. M-am uitat cu admirație astăzi la Lisa Mosconi, a fost ca un vis împlinit să o avem live în dialog la evenimentul nostru. I-am citi cărțile atunci când au apărut, din păcate nu atunci când aveam mare nevoie de ele, la 42 de ani, când am intrat la menopauză, dar oricum m-am recunoscut în cercetările ei. Cred că doar doctorii vor putea să ne îmbunătățească tratamentele și soluțiile. , a declarat Ileana Badiu, co-fondatoarea alături de Ana Bitu și Maria Manole a Asociației Sunt la menopauză și a evenimentelor Let s Talk About Menopause . În completarea temei neurologice, evenimentul Let s Talk About Menopause din 21 octombrie a abordat și cele 72 de manifestări posibile ale menopauzei, printr-o perspectivă multidisciplinară asupra sănătății femeilor după 40 de ani alături de Dr. Diana Gheorghiu ndash;Coordonator Centru de Menopauza, Doctor in Științe Medicale, medic primar obstetrica-ginecologie, dr. Elena Drăgan ndash; medic primar endocrinologie, medic specialist diabet, nutriție și boli metabolice, dr. Adina Crăciunoiu ndash; medic primar neurologie, dr. Roxana Voica ndash; medic specialist gastroenterologie, dr. Alexandru Badiul ndash; medic specialist cardiologie, dr. Andreea Cătana ndash; doctor în științe medicale, conferențiar genetică medical, dr. Cezara Grosu ndash; medic specialist endodonție, stomatologie general, Cosmina Bengescu ndash; farmacist doctorand, Chimie Aplicată, supraspecializată în tehnici speciale de preparare farmaceutică. La mijlocul vieții, corpul unei femei poate trece prin numeroase schimbări, iar menopauza este una dintre etapele care ne pot influența nu doar starea fizică, ci și echilibrul emoțional și calitatea vieții. Unele simptome sunt tranzitorii, dar pot persista ani de zile, de aceea este important să fim informate, să înțelegem ce se întâmplă cu noi și să știm că nu trebuie să traversăm această perioadă fără sprijin. În Centrul de Menopauză, suntem alături de fiecare femeie pentru a înțelege schimbările prin care trece și pentru a găsi împreună soluțiile care o ajută să se simtă din nou bine în corpul ei. , declară dr. Diana Gheorghiu, medic primar obstetrică-ginecologie, Coordonator Centru de Menopauză, Doctor în Științe Medicale. Discuțiile au abordat sănătatea cerebrală și cardiovasculară, schimbările hormonale, microbiomul intestinal, genetica, sănătatea orală, terapia hormonală și cele mai noi opțiuni de tratament. Un alt subiect important a fost relația dintre menopauză, metabolism și greutate, inclusiv rolul terapiilor GLP-1. Ana Bitu, una dintre inițiatoarele proiectului, a împărtășit propria experiență de transformare, după ce a reușit să slăbească aproape 40 de kilograme în urma unei lupte de peste 35 de ani cu greutatea. Actrița Mirela Oprișor și-a povestit sincer în note umoristice, dar și cu lacrimi în ochi, experiența personală cu menopauza și toate efectele ei apărute în contexte de viață copleșitoare și a încurajat femeile să se susțină unele pe altele: Vă doresc prietene bune la vremuri grele! , a fost îndemnul cu tâlc, din suflet spus de actriță în aplauzele tuturor.]]></body>
                        <pubDate>Thu, 22 Oct 2026 13:54:00 +0300</pubDate>
        </item>
                <item>
            <title><![CDATA[Beneficiile menopauzei, confirmate de știință. Ce câștigă femeia după 50 de ani]]></title>
            <link>https://doctordebine.protv.ro/stil-de-viata/beneficiile-menopauzei-confirmate-de-stiinta-ce-castiga-femeia-dupa-50-de-ani.html</link>
            <category></category>
                            <description>&lt;img src='https://assets.protv.ro/assets/doctordebine/2026/10/12/image_galleries/2684/beneficiile-menopauzei-confirmate-de-stiinta-ce-castiga-femeia-dupa-50-de-ani_size6.jpeg' width='400' height='250' /&gt;<![CDATA[Octombrie este luna mondială a conștientizării menopauzei. Anul acesta, aleg să scriu despre beneficiile acestei perioade prin care trece fiecare femeie ndash; Dr. Florina Todoruț.]]></description>
                <body><![CDATA[Medicina a petrecut decenii catalogând simptomele și ce se pierde în această tranziție hormonală. Presa a amplificat asta prin mii de articole despre bufeuri, insomnie, creștere în greutate, anxietate și libido scăzut. Femeile au interiorizat. Și astfel s-a instalat, generație după generație, convingerea că menopauza este ceva de supraviețuit, o perioadă de declin pe care o înduri diferit, în funcție de noroc și de genetică. Ca medic și ca femeie, am obosit de această narațiune și în discuțiile cu pacientele mele lărgesc mereu perspectiva. Zilnic în cabinet discut simptome și găsesc soluții pentru pacientele mele, dar subliniez și beneficiile menopauzei. Simptomele sunt reale dar menopauza este abordată incomplet doar prin simptome, iar asta le face rău femeilor, deoarece le pregătește doar pentru suferință, nu pentru transformare. Există și o parte bună a menopauzei, susținută de cercetare, de experiența clinică și de mărturiile femeilor care au trecut prin această tranziție și au ieșit cu ceva ce nu anticipaseră: o versiune mai clară, mai liberă și mai autentică a lor. Această abordare merită dezvoltată, spusă, scrisă. Mai ales în luna octombrie, luna mondială a conștientizării menopauzei , completează dr. Todoruț, medic ginecolog specializat în estetică și funcționalitate genitală, longevitate și medicină regenerativă cu peste peste 25 de ani de experiență și fondatoarea AZEENA Longevity Institute. Menopauza poate fi cel mai subestimat cadou pe care ți-l face propriul corp Încep cu cel mai concret și mai imediat beneficiu, pe care femeile îl menționează constant când sunt întrebate ce le-a surprins pozitiv: sfârșitul menstruației. Dacă luăm în calcul că o femeie trăiește în medie 35 de ani de cicluri menstruale, cu tot ce implică ele: durere, planificare, restricții, impredictibilitate, costuri, sindrom premenstrual sever, atunci menopauza reprezintă eliberarea de o constrângere pe care corpul feminin o poartă aproape fără întrerupere din adolescență. Femeile descriu această schimbare ca pe un tip nou de libertate fizică, posibilitatea de a călători fără stres, de a planifica fără să calculeze date, de a se trezi dimineața fără anxietatea lunară. Pentru multe, este prima dată în viața adultă când experimentează acest nivel de libertate corporală. Este o restructurare fundamentală a relației cu propriul corp. Tinerețea fiind perioada în care corpul se dezvoltă, se transformă, susține fertilitatea, maternitatea, ritmul profesional și familial, după menopauză, relația cu propriul corp capătă o altă semnificație. Este vorba mai mult despre stare de bine, energie, mobilitate, forță, somn, sănătate cardiovasculară, sănătatea osoasă, sexualitate și longevitate. Întrebarea Cum arăt? se schimbă în Cum vreau să mă simt și cum vreau să trăiesc în următorii 20 sau 30 de ani? . Este, din punctul meu de vedere, una dintre cele mai valoroase întrebări pe care le aud în cabinet și susțin activ pacientele mele în acest demers. O consultație la 50 de ani înseamnă mult mai mult decât evaluarea unor simptome, este și o conversație despre următoarele decenii ale vieții. Menopauza este un important punct de reper pentru sănătatea pe termen lung. Creierul care se reconfigurează în bine Una dintre descoperirile care m-a bucurat cel mai mult din literatura de specialitate recentă este ce se întâmplă cu creierul femeii în menopauză. Ani de zile, narațiunea dominantă a fost că scăderea estrogenilor produce ceață mintală și declin cognitiv. Adevărul este mai nuanțat și, în multe privințe, mai optimist. Cercetări ale neurologilor arată că în perioada menopauzei creierul femeii trece printr-un proces de reconfigurare, ca o actualizare a circuitelor, care permite o orientare mai pronunțată spre sine, spre propriile interese și nevoi, eliberată de tiparele hormonale care ani de zile au direcționat energia femeii preponderent spre îngrijirea altora. Creierul care nu mai consumă resurse pentru ciclicitatea reproductivă le redirecționează spre alte forme de procesare pentru integrare, sinteză, perspectivă pe termen lung. Multe paciente descriu că, după menopauză, gândesc mai clar în privința a ceea ce vor cu adevărat în carieră, în relații, în viața personală. Cei mai buni ani creativi și profesionali ai femeilor vin după 50. În medicină, în artă, în business, în leadership, unele dintre cele mai influente femei din lume și-au construit sau consolidat moștenirea în această perioadă. După 50 de ani începe o perioadă cu o altă densitate a vieții, e vârsta la care experiența cumulată devine resursă prețioasă și gândirea capătă profunzime. Toate acestea într-un spațiu interior mult mai autentic, mai stabil. Menopauza este numită în tradițiile vechi vârsta femeii înțelepte . Femeile devin mai puțin preocupate de aprobarea celorlalți și mai dispuse să își asume propriul adevăr. Mai puțin zgomot hormonal înseamnă mai multă claritate. Și claritatea, în medicina longevității, este un indicator de sănătate, nu de îmbătrânire. Stabilitatea emoțională Dintre toate beneficiile menopauzei, acesta este poate cel mai transformator: dispariția ciclicității emoționale impuse de fluctuațiile hormonale. Fără fluxul și refluxul constant al estrogenului și progesteronului, multe femei descoperă o stabilitate emoțională pe care nu o mai experimentaseră de la pubertate. Iritabilitatea bruscă, anxietatea premenstruală care părea inevitabilă, se diminuează și adesea dispare. Femeile descriu această schimbare ca pe o regăsire a centrului emoțional propriu prin mai multă claritate, echilibru, control asupra propriilor reacții. Din perspectivă clinică, aceasta se traduce în relații mai stabile, în decizii luate cu mai multă cumpătare și, adesea, în o capacitate crescută de a stabili limite sănătoase față de cei din jur. Reacția hormonală care distorsiona percepția este înlocuită de claritate. Maturitatea aduce reala feminitate O altă schimbare frumoasă a acestei perioade este desprinderea feminității de ideea de tinerețe. Feminitatea matură are propriul ei limbaj cu eleganță, experiență, senzualitate, autoritate, inteligență și o relație mult mai conștientă cu propriile alegeri. Societatea contemporană a investit enorm în ideea de a păstra aparența tinereții. Medicina estetică, îngrijirea pielii, nutriția, sportul și tehnologiile de wellbeing pot avea un rol legitim în această relație cu sine. Dar poate că adevărata miză a longevității feminine este mai profundă: să avem grijă de noi pentru a rămâne prezente în propria viață cu energie, mobilitate, o minte activă și curioasă și cu libertatea de a construi în continuare. Relațiile se curăță Pe măsură ce nivelurile hormonale se stabilizează, multe femei descriu că simt mai puțin presiunea de a face pe plac pentru confortul celor din jur. Cer mai mult. Acceptă mai puțin. Și sunt mult mai puțin dispuse să accepte ce nu li se potrivește. Aceasta produce, în practică, o selecție a relațiilor. Prieteniile care supraviețuiesc acestei clarificări devin mai profunde. Relațiile de cuplu care trec prin menopauză cu comunicare deschisă ies adesea mai solide. Și relația cu sine, aceea care, pentru multe femei, a fost pusă mereu pe locul doi, ajunge, în sfârșit, prioritate. Claritatea te ajută să recunoști mai ușor și mai repede ceea ce îți face bine, ceea ce îți consumă energia, relațiile care te hrănesc, proiectele care merită timpul tău și lucrurile cărora alegi să le acorzi mai puțină importanță. Ce spune medicina longevității despre femeile în menopauză Lucrez zilnic cu femei de toate vârstele, în toate etapele vieții hormonale. Și una dintre observațiile constante, susținută de date, este că femeile care traversează menopauza cu informație corectă, cu suport medical adecvat și cu o atitudine activă față de propria sănătate, trăiesc acești ani cu o energie și o claritate pe care adesea nu le avuseseră în deceniile anterioare. Menopauza este un punct de inflexiune spre o altă versiune a sănătății care necesită atenție diferită. Oasele, inima, metabolismul, funcția cognitivă, toate beneficiază de o abordare proactivă în această perioadă. Și femeile care o adoptă câștigă calitate reală a următorilor ani. Atitudinea pozitivă pe care eu o încurajez față de menopauză, susține femeia în a avea o imagine corporală mai bună, să experimenteze mai puține stări depresive și o severitate mai redusă a simptomelor. Este biologie aplicată: modul în care intri într-o tranziție influențează modul în care o traversezi. Dincolo de simptome și adesea chiar în mijlocul lor, se transformă femeia. O femeie care se cunoaște mai bine, care se scuză mai puțin, care știe cu mai multă precizie ce vrea și ce nu vrea. Nici o altă etapă a vieții nu poate produce acest tip de autoritate interioară și siguranță de sine, câștigate prin simpla traversare a acestei tranziții. Aceasta este menopauza pe care nu o citim în articolele despre simptome. Longevitatea înseamnă să avem șansa de a merge mai departe cu cât mai multă sănătate, autonomie și bucurie. De aceea, cred că e esențial să schimbăm și felul în care vorbim despre menopauză. Să vorbim despre hormoni și despre simptome atunci când este nevoie. Să vorbim despre tratament atunci când este indicat, despre prevenție, despre sănătatea inimii și a oaselor, metabolism, somn și sexualitate. Dar să vorbim, în egală măsură, despre femeia care există dincolo de toate acestea, despre experiență, proiecte, libertate, încredere și ce alegem să devenim.]]></body>
                        <pubDate>Mon, 12 Oct 2026 10:10:00 +0300</pubDate>
        </item>
                <item>
            <title><![CDATA[Studiu Stanford: Școala pe care o alegem își lasă amprenta, la propriu, asupra creierului copilului]]></title>
            <link>https://doctordebine.protv.ro/stiri-medicale/studiu-stanford-scoala-pe-care-o-alegem-isi-lasa-amprenta-la-propriu-asupra-creierului-copilului.html</link>
            <category></category>
                            <description>&lt;img src='https://assets.protv.ro/assets/doctordebine/2026/10/06/image_galleries/2683/studiu-stanford-scoala-pe-care-o-alegem-isi-lasa-amprenta-la-propriu-asupra-creierului-copilului_size6.jpg' width='400' height='250' /&gt;<![CDATA[La început de an școlar, când mii de părinți se întreabă dacă au ales școala potrivită pentru copiii lor, un studiu recent realizat de cercetători de la Stanford Graduate School of Education vine cu un răspuns care depășește notele și mediile de admitere: școala pe care o alegem își lasă amprenta, la propriu, asupra creierului copilului.]]></description>
                <body><![CDATA[De zeci de ani, oamenii de știință au observat legături între dezvoltarea creierului copiilor și mediul din afara școlii - venitul părinților, nivelul lor de educație sau caracteristicile cartierului în care locuiesc. Ce nu se știa până acum era dacă școala în sine, ca mediu distinct, are un efect propriu, măsurabil, asupra creierului, independent de acești factori socio-economici. Studiul a combinat date din două surse ample: cel mai amplu studiu longitudinal despre dezvoltarea creierului și sănătatea copiilor din Statele Unite și o bază națională de date despre performanța școlară. Comparând, pentru aceiași copii, atât rezultatele școlii pe care o frecventau, cât și modul în care le evolua creierul de la an la an, cercetătorii au ajuns la o concluzie clară: copiii care au frecventat școli cu performanțe peste medie au înregistrat un ritm mai accelerat de dezvoltare a substanței albe ndash; rețeaua de fibre nervoase prin care diferitele zone ale creierului comunică între ele ndash;, inclusiv într-o regiune strâns legată de abilitățile de citire. Efectul a rămas vizibil chiar și după ce cercetătorii au eliminat din calcul influența venitului familiei, a nivelului de educație al părinților, a contextului din cartier și a conflictelor din gospodărie ndash; ceea ce sugerează că mediul școlar contează de unul singur, dincolo de condiția socio-economică a copilului. Ce înseamnă, de fapt, aceste rezultate Dr. Dan Mitrea explică ce se ascunde din punct de vedere medical în spatele acestor cifre. Substanța albă este, practic, sistemul de cablare al creierului ndash; rețeaua prin care regiunile responsabile de limbaj, memorie sau raționament comunică între ele. Ceea ce arată acest studiu este că procesul de mielinizare, adică izolarea acestor fibre nervoase pentru a transmite semnalul mai rapid și mai eficient, nu depinde doar de vârstă sau de moștenirea genetică, ci și de calitatea stimulării intelectuale pe care o primește copilul zi de zi, la școală. Cu cât un copil este expus mai constant la un mediu care îi solicită corect capacitatea de concentrare, de memorare și de raționament, cu atât acest proces de maturizare neuronală este mai eficient , arată medicul. Studiul arată că această plasticitate cerebrală nu este apanajul exclusiv al copiilor din medii avantajate. Creierul unui copil rămâne remarcabil de receptiv la mediul din jurul lui în anii de școală primară, iar o educație de calitate poate compensa parțial alți factori de risc. Practic, calitatea actului didactic devine, ea însăși, un factor de sănătate a dezvoltării neurologice, nu doar un factor academic. Medicul atrage însă atenția asupra unei nuanțe importante: Este vorba despre un studiu observațional, ceea ce înseamnă că arată o asociere puternică, nu neapărat o relație strict cauzală, izolată de orice altă variabilă. Nu recomand părinților să tragă concluzia că un copil care nu are acces la o școală cu rezultate foarte bune este condamnat la o dezvoltare cerebrală deficitară. Recomand, în schimb, să înțeleagă că orice context care stimulează constant gândirea critică, cititul și interacțiunea educațională de calitate a copilului contribuie activ la dezvoltarea lui neurologică, fie că vine din partea școlii, fie prin activități complementare acasă. Foto Imago]]></body>
                        <pubDate>Tue, 06 Oct 2026 17:57:00 +0300</pubDate>
        </item>
                <item>
            <title><![CDATA[Cercetătorii de la UCLA au transformat sângele din cordonul ombilical în celule T capabile să lupte împotriva cancerului]]></title>
            <link>https://doctordebine.protv.ro/stiri-medicale/cercetatorii-de-la-ucla-au-transformat-sangele-din-cordonul-ombilical-in-celule-t-capabile-sa-lupte-impotriva.html</link>
            <category></category>
                            <description>&lt;img src='https://assets.protv.ro/assets/doctordebine/2026/10/06/image_galleries/2682/cercetatorii-de-la-ucla-au-transformat-sangele-din-cordonul-ombilical-in-celule-t-capabile-sa-lupte-impotriva_size6.jpg' width='400' height='250' /&gt;<![CDATA[O echipă de cercetători de la Universitatea California, Los Angeles (UCLA) a dezvoltat celule T capabile să recunoască și să atace tumorile solide, pornind de la celule stem din sângele de cordon ombilical.]]></description>
                <body><![CDATA[Testată deocamdată doar pe modele animale, terapia a controlat creșterea tumorală și a prelungit supraviețuirea în urma unei singure administrări. Descoperirea, publicată în jurnalul Cell Reports Medicine și relatată de ScienceDaily, răspunde unei limitări majore a terapiilor celulare actuale: fie sunt personalizate, fabricate din celulele fiecărui pacient, un proces care poate dura săptămâni și costa sute de mii de dolari, fie folosesc celule de la donatori sănătoși, cu riscul ca acestea să atace, din greșeală, țesuturile pacientului, o complicație numită boala grefă contra gazdă. Ca să evite ambele probleme, cercetătorii au pornit de la celule stem aflate încă într-un stadiu incipient, obținute din sânge de cordon ombilical donat, cărora le-au învățat , printr-o modificare genetică, să recunoască proteina NY-ESO-1, prezentă în numeroase tumori solide. Toate celulele T rezultate au moștenit astfel exact aceeași țintă, spre deosebire de cele luate direct de la un donator adult, care vin cu un amestec variat de receptori proprii, unii capabili să declanșeze reacții nedorite împotriva pacientului. Celulele, numite AlloESO-T, au primit și un al doilea radar de recunoaștere, bazat pe receptori specifici celulelor Natural Killer, care sesizează semnale de stres afișate de celulele canceroase. Astfel, chiar dacă o tumoare ajunge să își ascundă proteina țintă inițială, un truc frecvent al celulelor canceroase, numit evadare antigenică, celulele AlloESO-T mai au o cale prin care o pot identifica și distruge. Într-un model de cancer ovarian, o singură doză a produs un control de durată al tumorii și a prelungit supraviețuirea; într-un model de melanom, celulele au încetinit creșterea tumorală și au amânat recidiva acesteia cu un risc scăzut de boală grefă-contra-gazdă, o complicație care a apărut totuși în cazul celulelor obținute de la donatori maturi. Potrivit cercetătorilor, o cantitate mică de celule stem din sângele ombilical ar putea genera trilioane de celule terapeutice, suficiente pentru mii de doze, la un cost estimat de aproximativ 5.000 de dolari pe doză, mult sub cel al terapiilor personalizate actuale. Cu toate acestea, rezultatele sunt în prezent exclusiv preclinice, iar terapia nu a fost testată la oameni. Descoperirea confirmă direcția în care se îndreaptă tot mai multe proiecte de cercetare recente: sângele ombilical, recoltat la naștere și păstrat pentru eventuale nevoi medicale, devine materia primă pentru terapii concepute să funcționeze la scară largă, nu doar pentru un singur pacient. Colectarea acestor celule stem, un gest simplu făcut imediat după naștere, oferă astfel familiilor acces la o resursă biologică ce ar putea fi utilizată, în anii următori, în terapii similare celei de la UCLA. Foto Imago]]></body>
                        <pubDate>Tue, 06 Oct 2026 17:41:00 +0300</pubDate>
        </item>
                <item>
            <title><![CDATA[Plan alimentar pentru mamele ocupate. Nutriționist: Dieta nu trebuie să însemne gătit în fiecare seară]]></title>
            <link>https://doctordebine.protv.ro/nutritie-si-diete/plan-alimentar-pentru-mamele-ocupate-nutritionist-dieta-nu-trebuie-sa-insemne-gatit-in-fiecare-seara.html</link>
            <category></category>
                            <description>&lt;img src='https://assets.protv.ro/assets/doctordebine/2026/09/30/image_galleries/2681/plan-alimentar-pentru-mamele-ocupate-nutritionist-dieta-nu-trebuie-sa-insemne-gatit-in-fiecare-seara_size6.jpg' width='400' height='250' /&gt;<![CDATA[Începutul școlii nu trebuie să însemne renunțarea la obiectivele personale. Pentru mame, cheia este să renunțe la ideea că trebuie să facă totul perfect. O alimentație echilibrată poate arăta diferit de la o zi la alta, iar mesele familiei pot fi organizate astfel încât să fie gustoase pentru copii, practice pentru părinți și compatibile cu obiectivele alimentare ale fiecăruia.]]></description>
                <body><![CDATA[Pentru multe mame începutul școlii înseamnă revenirea la un program cu mai multe responsabilități: trezitul de dimineață, pregătirea copiilor, pachețelele pentru școală, teme, activități după program, cumpărături și, bineînțeles, mesele întregii familii. În această perioadă, alimentația personală ajunge adesea pe ultimul loc, iar planul de dietă este primul lucru abandonat atunci când timpul nu mai este suficient. Cum organizăm mesele familiei fără să renunțăm la dietă Soluția nu este însă să gătim separat pentru copii și pentru noi sau să încercăm să respectăm un program alimentar perfect. Cu puțină organizare, mesele familiei pot fi adaptate astfel încât copiii să primească preparate gustoase și atractive, iar mamele să își poată continua obiectivele alimentare fără să petreacă ore întregi în bucătărie. Cori Grămescu, tehnician nutriționist și Nutrition Coach acreditat NASM (National Academy of Sports Medicine, SUA), explică de ce planificarea meselor pentru întreaga familie și adaptarea rutinei de somn sunt esențiale pentru ca femeile să își poată menține propriul plan alimentar, chiar și în perioadele cu un program mai solicitant. Începutul școlii nu schimbă doar programul copiilor. Schimbă ora la care se pune masa, ora la care se fac cumpărăturile și, cel mai des, ordinea din casă. Copilul mănâncă primul, partenerul mănâncă ce a rămas, iar mama mănâncă în picioare, din farfuria copilului, între lecții și un duș. Hrănirea familiei nu este, prin natura ei, sarcina exclusivă a femeii, dar, statistic, în cele mai multe case din România ea rămâne acolo. Iar dacă acesta este și cazul vostru, primul lucru care ajută nu este o dietă nouă, ci o structură mai simplă. Obiectivul nu este perfecțiunea alimentară, ci ca fiecare membru al familiei să aibă o masă decentă la o oră previzibilă. Mamele au tendința de a se lăsa pe ultimul loc când începe școala, dar sustenabilitatea dietei depinde de simplificarea procesului. Nu trebuie să gătești separat. Dacă ai norocul de copii care mănâncă legume, secretul constă în a folosi aceeași bază de proteine și legume, ajustând doar garniturile sau sosurile în funcție de cine stă la masă. Gestionarea eficientă a meselor nu înseamnă să gătești două meniuri complet diferite pe parcursul întregii zile, ci să aplici strategii inteligente de adaptare și eficientizare , Cori Grămescu. Regula de aur pentru începutul școlii: simplifică Una dintre cele mai simple strategii este ca baza mesei să rămână aceeași pentru întreaga familie, dar ingredientele și cantitățile să fie ajustate în funcție de nevoile fiecăruia. Dacă cei mici își doresc paste cu sos, nu este nevoie ca mama să își pregătească un alt fel de mâncare. Sosul poate fi preparat din legume coapte sau fierte (roșii, ardei, morcov, dovlecel), care sunt apoi pasate până când obținem o textură fină. Pentru copii, sosul poate fi combinat cu pastele preferate și puțin parmezan, în timp ce mama poate opta pentru o porție mai mică de paste, mai multe legume și o porție de carne slabă. Sosurile din legume pasate funcționează. Sunt o metodă bună de a crește aportul de fibre și de vitamine la un copil care încă refuză morcovul vizibil, și scot presiunea din masa de seară. Cu o nuanță importantă: dacă legumele apar doar ascunse, copilul nu învață niciodată să le accepte. Recomandarea este combinația sosul pasat pe farfurie și, alături, două-trei bucățele de legumă vizibilă, fără obligația de a le mânca. Expunerea repetată, fără negociere și fără șantaj ( dacă nu mănânci broccoli, nu primești desert ), este ceea ce construiește acceptarea pe termen lung, în tandem cu acțiunile directe ale mamei care mănâncă legumele respective. O altă variantă populară printre copii este crispy-ul de pui sau popcorn chicken. Preparat la cuptor sau în airfryer, cu carne de pui, un strat subțire de pesmet și condimente, poate deveni o alternativă mai simplă la variantele prăjite. Pentru mamă, aceeași carne poate fi servită alături de o salată sau de legume, fără să fie nevoie de un preparat separat. Copiii pot mânca fără probleme cartofi la friteuză cu aer cald, fără ulei, sau copți. Și sandwich-urile pot fi adaptate foarte ușor. Iaurtul grecesc sau un iaurt mai consistent, amestecat cu puțin muștar și verdeață, poate înlocui maioneza. Crema obținută poate fi folosită ca bază pentru un sandwich cu șuncă de pui sau de curcan ori grătar rece rămas de la cină, alături de salată, castravete sau roșii. În perioada de început de școală, una dintre cele mai mari greșeli pe care le fac mamele este să creadă că trebuie să gătească două sau trei meniuri diferite în fiecare zi. Nu este nevoie ca alimentația copiilor să fie perfectă și nici ca mama să mănânce complet diferit. Putem porni de la aceeași masă și să modificăm porția, garnitura sau modul de preparare. Cu cât alimentația este mai simplă și mai ușor de integrat în rutina familiei, cu atât sunt mai mari șansele să poată fi menținută pe termen lung. , explică Cori Grămescu, nutriționist și antrenor. Dieta nu trebuie să însemne gătit în fiecare seară Când programul este deja foarte încărcat, o dietă bazată exclusiv pe preparate gătite zilnic poate deveni greu de susținut. De aceea, este util să existe în frigider și cămară câteva alimente care permit construirea unei mese în doar câteva minute. Un exemplu foarte simplu este brânza cottage cu ardei gras și o felie de pâine integrală. Este o masă rapidă, fără gătit, care combină proteine, legume și carbohidrați. O altă soluție poate fi supa de roșii gata preparată, alături de o porție de pui la grătar și o garnitură de salată cumpărată de la supermarket și o felie de pâine. Important este ca eticheta produsului gata preparat să fie verificată, în special în ceea ce privește cantitatea de sare, zahăr și grăsimi. Pentru o cină rapidă dar consistentă, putem apela și la o salată ready-made, la care adăugăm sfeclă roșie și porumb dulce din conservă, plus telemea light sau ouă fierte. Astfel, o salată simplă poate deveni o masă mai consistentă, fără să necesite gătit. O mamă care are grijă de alimentația ei nu trebuie să demonstreze nimic prin faptul că gătește în fiecare seară de la zero. În zilele foarte aglomerate, este perfect în regulă să folosim alimente gata preparate sau conserve de calitate și să construim din ele o masă echilibrată. Dieta trebuie să se adapteze vieții reale, nu să transforme fiecare zi într-un exercițiu de organizare în jurul mâncării. , spune Cori Grămescu. Planificarea meselor începe, de fapt, cu programul Un alt element important în perioada începerii școlii este somnul. După vacanță, revenirea bruscă la trezitul matinal poate fi dificilă atât pentru copii, cât și pentru părinți. În locul unei schimbări radicale, programul de somn poate fi mutat treptat. O strategie simplă este ca ora de culcare să fie devansată cu aproximativ 30 de minute pe zi, până când familia ajunge la programul necesar pentru perioada de școală. O rutină de seară cât mai constantă, reducerea timpului petrecut în fața ecranelor înainte de culcare și pregătirea hainelor și a ghiozdanului de seara pot reduce presiunea dimineților. Pentru mamă, un program de somn mai bine organizat poate însemna și mai multă energie pentru deciziile alimentare de peste zi. Atunci când suntem obosiți și pe fugă, este mult mai ușor să sărim peste mese, să mâncăm haotic sau să apelăm la alimente foarte calorice și ușor disponibile. Foto Imago]]></body>
                        <pubDate>Wed, 30 Sep 2026 17:34:00 +0300</pubDate>
        </item>
        </channel>
</rss>
